Agenda OZN a Guvernului din Umbra - de dr. Steven M. Greer Part 1

                                                         Artem Kovalev on Unsplash

Agenda OZN a guvernului din umbra (1) de dr. Steven M. Greer 

Despre autor: Steven M. Greer, este doctor in medicina si director fondator al The Disclosure Project. El a condus o cercetare mondiala in vederea descoperirii unor surse alternative de energie, in special a acelor dispozitive ce functioneaza pe baza energiei punctului zero, in scopul de a identifica si dezvolta sisteme care sa elimine nevoia de combustibili fosili. 

Pe data de 9 mai 2001, dr. Greer a prezidat Conferinta de Presa a Disclosure Project, ce a avut loc la National Press Club in Washington. 

Mai mult de 20 de martori din domeniul militar, guvernamental, al serviciilor de informatii si cel corporatist au prezentat marturii convingatoare cu privire la existenta unor forme de viata extraterestre ce ne-au vizitat planeta si la tehnologiile energetice si de propulsie ale acestora. 

Peste un miliard de oameni au ascultat aceasta conferinta de presa prin intermediul Internetului si a transmisiilor mass-media de la BBC, CNN, CNN Worldwide, Voice of America, Pravda si prin intermediul mijloacelor mass-media din America Latina si din China. 

Peste 250000 de oameni au urmarit transmisia acestui eveniment pe Internet – fiind cea mai urmarita transmisie online din istoria National Press Club. Recent dr. Greer si-a publicat memoriile, Hidden Truth – Forbidden Knowledge, lucrare in care descrie istoria calatoriei sale spirituale, relatia sa cu fiintele extraterestre si intalnirile sale cu acele forte care incearca sa tina secrete existenta formelor de viata extraterestre si a surselor alternative de energie. 

Pentru mai multe informatii despre dr. Greer si munca sa vizitati site-ul sau: http://www.disclosureproject.org/index.shtml The Disclosure Project Articol extras din cartea sa Hidden Truth – Forbidden Knowledge [Articol extras din Nexus Magazine, Anul II, Numarul 10 (februarie - mai 2007)] 

Cu ajutorul arsenalului de arme electromagnetice si psiho-operationale si prin constructia de nave extraterestre dupa modele originale capturate, „guvernul din umbra” s-a implicat in scenarii de rapire false si e posibil sa puna la cale un fals atac extraterestru. 

Iesirea din umbra Este important sa intelegem ca in jurul intregii problematicii extraterestre exista o enorma si sofisticata campanie de dezinformare: cel putin 90% din imaginile si informatiile oferite publicului sunt selectate pentru a evoca frica urmata de ura fata de tot ceea ce este extraterestru. 

Filmele, emisiunile TV si cartile referitoare la subiect demonstreaza acest punct de vedere: daca cineva ar lua in seama toate aceste gunoaie, s-ar putea crede ca in America o persoana din doua e rapita din casa sa in mijlocul noptii si torturata. 

Pur si simplu nu este adevarat. Frica si groaza se vand cel mai bine, si unii beneficiaza de pe urma unei populatii terifiate si gresit informate. Stim ca exista operatiuni paramilitare clandestine, controlate de un grup din umbra, ce insceneaza evenimente OZN false. Acest lucru nu e o speculatie, am intervievat independent mai multi militari care au facut parte din echipe care au „rapit” in mod deliberat oameni pentru a crea iluzia unor intalniri extraterestre reale. 

In „industria OZN” exista o subcultura a rapirilor de mai multe miliarde de dolari, fondata de grupuri de interese puternice si bogate (incluzand anumite familii regale europene impreuna cu cele care conduc industria din Statele Unite). Povestile publicate sunt selectate cu mare atentie. 

Daca cineva vine la grupurile intalnire a celor rapiti sau la cercetatori cu povestiri de genul celor pe care le-am mentionat, persoana respectiva va fi data afara. Ei doresc sa selecteze doar povestirile terifiante – cele provenind de la oameni care au suferit intalniri simulate care le-au fost impuse pe cale militara, urmarind crearea de propaganda psihologica si semanand semintele discordiei intre oameni si extraterestri. 

Acest lucru va sustine finantarea in continuare a programului StarWars („Razboiul stelelor”) . Aceasta e parte a unui plan bine gandit pentru a-i ridica pe unii impotriva celorlalti. In acest scop, trebuie creata o amenintare, iar presupusul „inamic” demonizat. 

Deci majoritatea informatiilor referitoare la OZN-uri sau extraterestri care au ajuns la publicul larg sunt create de serviciile secrete, prin intermediul unor operatiuni de manevrare psihologica si de dezinformare, pentru a genera in mod deliberat efecte precise. 

Primul dintre aceste efecte este pur si simplu discreditarea subiectului, deoarece majoritatea povestirilor, la o analiza mai atenta, se dovedesc false. Al doilea, in opinia mea, este crearea unei fundatii a spaimei pe care sa se construiasca edificiul „Razboiului stelelor”. 

Si nu in ultimul rand, un proiect pe care Wernher von Braun l-a comunicat unui membru al echipei noastre, Carol Rosin, care de fapt explica tot ceea ce se petrece: armele vor fi plasate in spatiu, de aici necesitatea de a crea un fundal psihologic in care oamenilor le va fi teama de tot ce este extraterestru iar atunci (cand cei care profita de aceasta sursa de multe miliarde de dolari ai operatiunilor industriale si militare decid ca inselatoria a durat suficient) ei pot declara ca lumea trebuie sa se uneasca pentru a infrange extraterestrii (asa cum a fost in filmul „Ziua Independentei”). 

Tineti minte ca Razboiul Rece si toate lucrurile care se petrec astazi vor pali in comparatie cu beneficiul financiar obtinut de pe urma constrangerii maselor sa creada o idee falsa referitoare la o amenintare din spatiul extern care trebuie contracarata. 

In loc de a extrage doar din Statele Unite si Occident sume nelimitate de dolari pentru operatiunile militare, „amenintarea” imaginata va produce suficienta xenofobie pentru a asigura un „cec in alb” sau un flux stabil de dolari guvernamentali in numele pastrarii securitatii si pacii mondiale. Va suna cunoscut? Aceasta opinie provine din intervievarea a numerosi militari din interiorul organizatiilor care se ocupa cu acest lucru. 

Mi s-a spus negru pe alb ca acesta a fost programul in desfasurare incepand cu (cel putin) anii '50. Aceste operatiuni au utilizat ceea ce ei numesc „vehicule extraterestre reproduse” fabricate de un consortiu de companii care includ, printre altii pe, Lockheed Martin, Northrup, SAIC, E-Systems, EG&G si Mitre Corporation. 

Exista dispozitive antigravitationale realizate de catre om, care au fost utilizate de prin anii 1950, impreuna cu alte arme electronice puternice si cu forme de viata programate (programmed life forms, PLF). Acestea sunt forme de viata artificiale, biologice, produse pentru a semana foarte bine cu asa-zisii „Cenusii” – insa nu provin din spatiu. Ele sunt fabricate in instalatii noi, una din ele fiind localizata in zona Four Corners, in apropiere de Dulce, New Mexico. 

Acesta este un efort concertat de a crea o falsa amenintare extraterestra. Daca cineva vine cu o povestire care nu intra in acest cadru, este „scos din bibliografie” si nu mai este capabil sa-si publice povestirea prin nici un canal mass-media semnificativ. 

Cei care creeaza mesaje terifiante – asemanatoare filmului „Ziua Independentei” sau altor carti despre rapiri – primesc avansuri mari in dolari impreuna cu contracte de editare avantajoase si contracte de film. In mod clar, acestea sunt conform proiectului. Elita puterii doreste ca aceste povestiri alarmante sa fie sadite in constiinta maselor, iar adevarul sa fie ingropat. 

Am intalnit oameni care au fondat culte ale rapirilor efectuate de extraterestri in Statele Unite si Europa. Pe langa faptul ca am intervievat membri ai personalului militar care au contribuit la pregatirea acestor pseudorapiri, mi s-a spus personal, de catre nimeni altul decat de un cap al unei familii regale europene, ca sprijina cu bani aceste eforturi. 

El sustine ca aceste povestiri infricosatoare trebuie sa existe pentru a face lumea constienta ca acesti extraterestri rai exista si ca trebuie sa luptam impotriva lor. El a mers pana la a spune ca, de fapt, fiecare problema majora a civilizatiei Pamantului de la Adam si Eva se poate atribui masinatiunilor acestor extraterestri demonici. 

El crede cu adevarat acest lucru! Si este de asemenea fondatorul principal al lui Opus Dei, care e aripa dreapta sensibila a Vaticanului, ce contine o unitate interna secreta care se ocupa de aceste programe. In plus, mi s-a spus ca motivul sau pentru a nu mai sustine un autor proeminent din acest domeniu (al carui nume nu va fi precizat aici) este faptul ca povestirile sale nu au fost suficient de alarmante: el prezenta interactiunea dintre oameni si extraterestri intr-un mod prea pozitiv. Sponsorul dorea publicarea doar a povestirilor terifiante! 

Un lider proeminent al unuia din aceste grupuri de terapie pentru cei rapiti mi-a spus raspicat ca daca cineva vine la intalnirile lor cu experiente care nu se potrivesc cu rapirile de tip militar (si care astfel sunt deranjante) va fi dat afara. Asadar este vorba despre un proces selectiv si mincinos. Aceasta masinarie bine unsa scoate la iveala intalniri cu extraterestri false si contrafacute. 

Ele sunt apoi directionate catre anumiti cercetatori, dupa care ajung intr-un anume film, documentar sau carte. Si totul este foarte eficient si se realizeaza in special pentru a genera propaganda destinata determinarii maselor de a actiona impotriva acestei presupuse amenintari din spatiu, perpetuand astfel si amplificand minciuna deja existenta. 

In cadrul guvernului din umbra exista un grup „hard-core” de escatologi: oameni obsedati de sfarsitul lumii, carora le-ar place sa o vada distrusa intr-un mare cataclism generat de extraterestri pentru a accelera reintoarcerea lui Hristos! 

Acesta este programul lor: ei sustin ca lumea trebuie sa se afle in cele mai mizere conditii pentru ca a doua venire sa se produca si spera sa creeze circumstantele acestui scop. Este nebunie curata. La acest nivel de hiper-religiozitate, fanatism si secrete sectare combinate cu o enorma putere, este de asteptat ca rezultatele sa fie socante. 

Acum cativa ani am participat la New York la o intalnire cu d-na Boutros-Ghali, sotia secretarului general al Natiunilor Unite si cu unii din grupul „New York 100”. O femeie mi-a spus: „Vreau sa va spun ca am citit 26 de carti despre OZN-uri si rapiri”. 

-am replicat: „Cu tot respectul asta inseamna ca ati introdus in constiinta dumneavoastra de 26 de ori mai multa dezinformare si deseuri decat cineva care a citit doar o singura carte”. 

Nu cred ca am fost prea indragit, insa acesta e adevarul. Mi-am comunicat parerile unor militari cu grade inalte si unor oameni precum d-na Boutros-Ghali si altora. Primul lor impuls a fost ca nu poate fi adevarat insa au fost pur si simplu oripilati de faptul ca ar putea fi... In 1991 am fost abordat de cativa oameni care conduceau proiecte ultrasecrete legate de OZN-uri si sisteme energetice avansate. Ei citisera una din primele mele lucrari despre conceptul de unitate, civilizatia noastra, experienta constiintei cosmice si a oamenilor din cosmos. 

Ei au accentuat importanta comunicarii acestor informatii in cadrul grupului lor. Acesti oameni mi-au telefonat de la CIA, Lockheed, McDonnell Douglas si alte grupuri operative similare. Tot ceea ce am scris pana atunci era in special destinat acelui grup. Masele doresc pur si simplu sa-si duca viata in liniste. Ei nu doresc sa se omoare unii pe altii. Exista foarte putini oameni care sunt psihotici, agresivi si cu tendinta de a-i controla pe altii. 

Focul intretinut al maniei si conflictelor a fost aprins in mod deliberat deoarece este in beneficiul acestui grup violent. Exista un numar relativ mic de oameni care au o perspectiva retrograda. Ei privesc in oglinda retrovizoare si o confunda cu viitorul. Asadar, sarcina noastra a fost sa le orientam capetele astfel incat sa priveasca inainte. 

Este important sa consideram aceste puternice interese industriale, militare si religioase ca fiind educabile... PARTEA 2 Pagina 2 din 5 Oferta In mai 1992, in statiunea Saint Malo in afara Parcului National al Muntilor Stancosi, am fost de acord sa ajut la organizarea unei conferinte impreuna cu astronautul Brian O’Leary, Maury Albertson (unul din co-fondatorii Corpului Pacii) si cu Institute for New Science. Era vorba de un loc privat in care i-am invitat pe toti cei implicati in lumea civila a OZN-urilor. Au fost si unii oameni care, desigur, s-au dovedit a lucra in spionaj, incluzandu-l pe generalul T.E. si prietenul sau psihiatru. 

Am dorit sa creez un mediu colegial in care sa poata fi comunicate informatii si perspective. In realitate, am descoperit ca intreaga lume civila a OZN-urilor era atat de plina de dezinformari si fractiuni adverse incat imediat dupa ce au ajuns acolo si-au scos cutitele si securile si au inceput sa si le infiga unii in spatele celorlalti – inclusiv intr-al meu. In acest moment am realizat ce cuib de serpi este in realitate lumea civila a OZN-urilor. 

In timpul acestei conferinte, generalul si psihiatrul au incercat sa ma recruteze pentru a deveni membru al grupului lor. Generalul a spus: „Stii, avem o organizatie care se ocupa cu acest lucru si care e foarte restransa...”, cuvantul „restransa” insemnand „foarte bine acoperita”. Stiam ce vroia sa spuna. A spus: „Daca ti-ai unii eforturile cu ale noastre iti vom da bani, putere si acces la tehnologii la care nici nu visezi”. Iar eu am raspuns: „Multumesc, nu. Nu am nevoie. 

Am crezut ca am clarificat acest lucru luna trecuta, cand ne-am intalnit in Atlanta.” Insa el a perseverat in incercarea de a ma convinge, deoarece erau constienti de amenintarea pe care o reprezentam pentru monopolul lor ascuns din acest domeniu. Atat au avut de spus. 

Un bun prieten al tipului de la NASA care era acolo si un alt tip de la CIA au venit la mine si mi-au spus: „Ei sunt foarte gelosi pe ceea ce faci, deoarece bajbaie in intuneric si pot face doar anumite lucruri pentru anumite scopuri. Tu esti liber si poti face mai mult decat ei!” Stiam acest lucru. 

Am explicat: „Poate ca temporar nu avem putere, insa suntem liberi – si avem alte puteri care ne sunt date de la Dumnezeu.” In cele din urma, generalul s-a dus la Emily, sotia mea, intr-un moment in care eu nu eram prezent. I-a vorbit despre acest grup insa nu l-a denumit „MJ-12”. El a spus ca exista un consiliu al acestui grup, care are un anumit numar de locuri. 

Interesant, a spus ca acest numar era 9. Desigur, el ne studiase cu atentie, stia ca suntem Baha’i si ca numarul nostru sfant este 9. Asadar, a spus ca exista noua membri in consiliu, fiecare cu propriul sau blazon – si un anumit simbol – si care mi s-ar acorda si mie daca mi-as unii organizatia cu a lor. Iar Emily, amabila, a spus: „Par atat de draguti si au spus atat de multe cuvinte frumoase la adresa ta. Da, draga, observi insa ce urmaresc sa faca?” 

In cele din urma m-am dus la ei si le-am spus: „Sa ma exprim mai clar. Voi fi independent pana la capat si imi voi pastra operatiunile private, curate si conform cu scopurile intentionate. Nici un fel de munca de lamurire sau oferte sau bani sau putere nu vor schimba aceasta stare de fapt!” Pentru ca a venit vorba, generalul T.E. a fost implicat in aceste proiecte sub acoperire inca din tinerete. Am confirmari legate de acest lucru din surse independente. 

Inainte de a „iesi la pensie”, a fost seful serviciului de spionaj al armatei, desi spunea oamenilor ca s-a retras. Acesti oameni nu se retrag – decat atunci cand sfarsesc intr-un sicriu. Am intalnit un pilot militar care in anii 1960 a fost implicat intr-o operatiune speciala de urmarire si filmare a unor OZN-uri. El mi-a spus ca odata ce un echipaj avea o asemenea intalnire era dizolvat, iar membrii sai trimisi la posturi noi – insa intreaga informatie mergea direct catre un tip de care era convins ca nu am auzit niciodata: generalul T.E! 

Atunci cand mi-a spus aceasta poveste am ras si i-am raspuns: „Il cunosc foarte bine!” Dupa ce am respins aceste avansuri din partea generalului, dupa 30 de zile intregul internet era plin de site-uri si mesaje catre public care ma atacau. Ei au dat drumul tuturor cainilor din comunitatile civile de studiu al fenomenului OZN si din cadrul presei de pretutindeni. 

Am fost facut in toate felurile, de la sectant pana la simpatizant demonic cu fortele extraterestre sinistre si mincinos. Apoi, ei au lansat minciuna ca nu sunt medic. Eu lucrez intr-un spital, iar ei au afirmat ca nici macar nu sunt licentiat in practica medicinii. 

A trebuit sa-mi public licenta in medicina si diploma universitara pentru a arata ca sunt efectiv medic. Razboiul psihologic si hartuirea au fost intense – si continua si astazi. A fost o perioada de 14 ani de atacuri, defaimari si jocuri murdare de toate tipurile. Generalul T.E. mi-a spus cateva lucruri. 

De exemplu, a spus ca exista nave si instalatii extraterestre sub suprafata planetei Marte si ca proiecte secrete au obtinut imagini ale acestora. De asemenea, mi-a spus in particular despre toate tipurile de obiecte de care dispun programele secrete care presupun tehnologii avansate – pana la nivelul a ceea ce detin extraterestrii. 

Am fost capabil sa obtin destule informatii bune datorita faptului ca s-a incercat racolarea mea. Am aflat ca aceasta „celula” speciala constituia interfata dintre lumea civila a OZN-urilor si lumea secreta. Ea se constituie intr-un grup de legatura care a patruns in multe proiecte civile referitoare la OZN-uri. Punctul de trecere peste viteza luminii 

In toamna lui 1993 am invatat rapid despre modul in care guvernul din umbra s-a infiltrat nu numai in lumea secreta, guverne si corporatii, ci de asemenea si in mediile civile si comunitatea civila a OZN-urilor. Dupa intalnirea de la Rockefeller si instructajele de la baza aeriana Wright-Patterson [septembrie 1993], m-am intalnit din nou cu barbatul care era prieten cu directorul CIA, Woolsey. 

El era convins ca aveam nevoie sa obtinem aceste informatii prin intermediul unor canale provenind nu numai de la Presedinte ci si de la alti functionari cu rang inalt din administratie. Realizam acest lucru prin intermediul consilierului prezidential in probleme stiintifice, [Laurance] Rockefeller, si un prieten al lui Bill Clinton care ne-a sustinut in eforturile noastre. 

Fratele barbatului lucra de asemenea la Casa Alba, fiind foarte apropiat de Bill Clinton. Abordam subiectele cele mai palpitante intr-un mod prietenesc, spunand: „Iata, a venit timpul pentru dezvaluiri. Razboiul Rece s-a terminat. 

Exista acum oportunitatea de a dezvalui publicului, intr-un mod pozitiv, faptul ca aceste vehicule extraterestre sunt reale si ca exista proiecte secrete care poate ca au fost justificate in timpul presiunilor legate de Razboiul Rece insa acum nu se mai justifica. Acum trebuie sa se produca dezvaluirea. Avem sansa de a ne rupe de trecut.” 

De asemenea spuneam intr-un glas: „Daca tu nu o vei face, o vom face noi. Vom gasi un mod de a reusi adunand suficiente surse pentru a fi convingatori.” Acesta este chiar proiectul Disclosure. Cu aceste forte proaspete ne-am decis ca e necesar sa cunoastem mai bine operatiunile serviciilor de spionaj. James Woolsey a fost numit si confirmat de Senat (ca director al CIA) in 1993, iar acum, in povestirea noastra, suntem in septembrie 1993, asadar el nu fusese numit de multa vreme. 

De la contactele noastre de la Casa Alba am descoperit ca de fapt Presedintele si directorul CIA urmareau sa afle prin diverse canale adevarul despre acest subiect. 

Ni s-a spus de asemenea ca si ei sunt mintiti in fata. Am o scrisoare care mi-a fost trimisa prin FedEx de catre acest prieten al directorului CIA in toamna lui 1993, in care se spune ca directorul CIA, Woolsey, a facut investigatii in problema OZN-urilor fara a descoperi nimic si ca acesta este mintit. 

Mai mult, ei stiau ca erau mintiti! El mi-a comunicat ca directorul CIA doreste ca eu sa vin la Washington si ca voi fi prima persoana care il voi pune la curent pe directorul CIA in legatura cu acest subiect. M-am gandit ca lucrurile au intrat in linie dreapta. Imi spuneam: Iata, sunt un doctor de tara din Carolina de Nord si voi merge in capitala pentru a ma intalni cu directorul CIA. 

Chiar asa! Ca sa fiu onest cu dumneavoastra, reactia mea initiala a fost ca acest lucru trebuie sa fie praf in ochi aruncat in mod deliberat. Am considerat-o un pretext, pentru ca ma gandeam ca directorul CIA stia totul si dorea pur si simplu sa afle ce stiam noi si ce intentionam sa facem. 

Dupa cum s-a dovedit, greseam: Woolsey si Presedintele erau intr-adevar in afara cercului de cunoscatori. Pe 13 decembrie 1993 am plecat la Washington pentru a ne intalni cu Woolsey. Pretextul era o cina acasa la prietenul sau. Eram sase oameni: eu si sotia mea, directorul CIA si sotia acestuia (care din fericire era conducator operativ al Academiei Nationale de Stiinta, asadar am impuscat doi iepuri dintr-un foc), prietenul sau si sotia sa. Gazda noastra nu a stiut cine avea sa vina la cina, afland doar in ziua evenimentului. 

Va puteti imagina? ”Draga, ghici cine vine la cina? Directorul CIA si expertul sau in extraterestri, dr. Greer.” Va puteti imagina venind acasa si spunandu-i sotiei dumneavoastra acest lucru? Imi aduc aminte ca am ajuns impreuna cu Emily dupa-amiaza tarziu acasa la prietenul directorului CIA. 

Aveam o servieta plina cu materiale. PARTEA 3 Pagina 3 din 5 Am discutat despre ce aveam de facut, insa nu aveam nici o idee despre cat de mult va dura aceasta intalnire. Stiam cu totii ca era o informare foarte serioasa pentru directorul CIA. El era mintit cu privire la cel mai important secret din istoria lumii. Sotia lui Woolsey a ajuns prima si apoi a ajuns si directorul CIA, escortat de Serviciul Secret. 

Dupa saluturile initiale si dupa circa 10 minute de examinare a unora dintre materiale, fotografii, cazuri si asa mai departe, directorul CIA a spus: „Da, stiu ca acestea sunt reale.” S-a dovedit ca el si sotia lui au vazut efectiv unul din aceste OZN-uri cu mai multi ani in urma, in New Hampshire, astfel ca el nu avea nici o indoiala ca acestea existau. 

Ceea ce dorea el sa stie era de ce nu i s-a comunicat nimic, daca exista proiecte in desfasurare legate de OZN-uri, de ce extraterestrii sunt aici si ce inseamna toate acestea. Oamenii cred ca functionarii de acest rang se distreaza in secret pe marginea acestui subiect, insa nu a fost cazul. Omul era vizibil zdruncinat. 

Era extrem de deranjat de faptul ca, desi este director CIA, un lucru atat de important ii era ascuns si lui si Presedintelui. Era extrem de suparat din aceasta cauza. La un moment dat, am crezut ca era cat pe ce sa cedeze si sa planga. Am considerat reactia sa ca pe un raspuns in intregime justificat, data fiind gravitatea subiectului si speram intr-un rezultat pozitiv al intalnirii. Intalnirea despre care ma gandisem ca va dura cam o jumatate de ora a continuat timp de aproape trei ore. 

Am discutat despre tot ce dorea sa stie. I-am spus de ce extraterestrii sunt aici si i-am explicat de ce acest lucru este tinut secret. Si i-am mai explicat exact ceea ce avea de facut pentru rezolvarea problemei. Am fost teribil de constient ca era o mare responsabilitate care trebuia asumata. Am simtit gravitatea acestei situatii. Aveam de-a face cu cineva care era printre cei mai puternici oameni din lume si descopeream ca e complet pe dinafara! 

Descopar ca aceste informatii se pierd in sistem si sunt refuzate oamenilor care conduc cea mai puternica tara din lume. Si atunci aflu ca de fapt nu ei conduc tara si ca exista un guvern din umbra care in realitate trage toate sforile si acest lucru imi este acum confirmat de catre un director CIA in functie. Am trecut de la a fi complet sceptic – referitor la faptul ca cineva la un asemenea nivel de putere si autoritate este in realitate lasat pe dinafara – la a intelege cat de in afara era... si nu numai directorul CIA, ci si Presedintele. 

Tot atunci am realizat gravitatea disfunctiei din cadrul a ceea ce noi gandim ca este o republica constitutionala si un tip de guvernare democratica – ajungandu-se pana la a minti pe fata oamenii cu un asemenea nivel de responsabilitate si autoritate constitutionala. Am avut dubii ca directorul CIA, Presedintele si altii carora li s-a refuzat accesul la aceste proiecte erau mintiti. 

Acum insa, deoarece am avut intalniri cu directorul in functie al CIA si membri ai comisiei de informatii din Senat, precum si functionari de acelasi rang din toata lumea si le-am vazut fetele, limbajul corporal si reactiile va pot asigura ca lucrurile nu sunt asa cum va spun mijloacele de comunicare in masa. 

I-am comunicat lui Woolsey informatia ca aceste fiinte extraterestre sunt aici in scopuri pasnice. I-am explicat ca multe OZN-uri semnalate sunt de fapt nave realizate prin intermediul unor programe secrete din Statele Unite si alte tari, tehnologiile care stau la baza acestor vehicule fiind foarte puternice si aflandu-se in mainile cui nu trebuie. 

Mi-am exprimat de asemenea parerea ca aceasta chestiune trebuie adusa sub control constitutional si ca acest lucru putea fi facut doar de Presedinte. Ca o masura de siguranta si Congresul putea deschide o ancheta, insa, in realitate, din cauza structurii ramurii executive, a superioritatii si controlului imediat asupra lantului de comanda, initiativa trebuia sa provina de la Presedinte. 

Imi amintesc ca spre sfarsitul intalnirii i-am furnizat un set de recomandari pe care ulterior le-a publicat. Asadar, am furnizat dovezi unui director in functie al CIA si am facut recomandari cu privire la ceea ce trebuie facut pentru dezvaluirea acestor informatii, pentru anihilarea secretului si pentru a pune aceasta problema sub un control si o supraveghere adecvata. 

Speram in mod natural ca vor urma actiuni concrete, insa el m-a intrebat: „Cum vom dezvalui noi lucruri la care nu avem acces?” Dezamagit, insa subliniind cauza, i-am raspuns: „Trebuie sa obtineti controlul asupra acestei probleme. Trebuie sa insistati asupra accesului”. 

El s-a uitat intr-o parte. Stia ce lucruri implica asta. In timpul cat am luat masa, directorul CIA s-a asezat vizavi de mine, iar sotia sa era langa el. 

Cu totii discutam toate subiectele care au fost ridicate. In final, sotia directorului CIA m-a intrebat: „Cum comunica aceste nave la distantele enorme din spatiu? ” I-am raspuns: „Aceste civilizatii extraterestre au descoperit structura spatiului si timpului si a non-localizarii.” „Viteza luminii este pur si simplu prea mica”, am continuat. 

Atunci cand incepi sa vorbesti despre distantele interstelare, acest lucru nu mai reprezinta o metoda viabila de comunicare sau calatorie. Sa fim sinceri, daca nu depasesti viteza luminii e suficient pentru a calatori chiar si prin propriul nostru sistem solar. Acest lucru inseamna ca orice civilizatie care a ajuns aici a stapanit acele stiinte si tehnologii care se ocupa cu tot ceea ce trece dincolo de viteza luminii, ceea ce eu numesc punctul de trecere peste viteza luminii. 

Daca ei l-au stapanit, atunci au descoperit legatura prin care electromagnetismul, materia, spatiul, timpul si constiinta se unesc. Este de fapt ca in cantecul lui Moody Blues: „Gandul este cel mai bun mijloc de calatorie.” Am explicat ca aceste civilizatii extraterestre dispun de sisteme constiente asistate tehnologic si de tehnologie asistata constient in care exista o interfata intre minte si gandire si o fizica si un electromagnetism specializate. 

Astfel, atunci cand ei comunica, mesajul este transmis din punctul A, sa zicem, de aici, de pe Pamant, inapoi catre planeta mama, in punctul B, care se afla la o departare de 1000 de ani lumina in timp real. Aceasta deoarece comunicatia a iesit din spatiul-timp liniar si a trecut in aspectul nelocalizat al universului. 

Aceasta implica o fizica foarte sofisticata si, de asemenea, cuprinde taramurile gandului si ale constiintei. Ei se pot gandi la un dispozitiv sau pot fi conectati cu un dispozitiv si instantaneu si cu precizie transmit acel semnal si acel mesaj in alt punct – si acest lucru se realizeaza tehnologic, nu doar telepatic. 

Informatiile si imaginile sunt transferate in afara spatiului, intr-un alt punct al acestuia, aflat la nu conteaza ce distanta in timpul real. Este ca si cum doua noduri ar rezona instantaneu. Semnalul trece de la un nod la altul in afara spatiului-timp liniar. 

Unii oameni cu care am colaborat si care au lucrat in firmele aerospatiale si de electronica care se ocupa cu acest subiect mi-au confirmat ca s-au recuperat dispozitive de comunicare extraterestre care fac exact acest lucru: interfereaza cu gandul si constiinta si raspund la gand si constiinta. 

Ele sunt acordate pentru a fi capabile sa faca acest lucru. Orele petrecute cu directorul CIA si cu sotia sa au fost cu siguranta vii si revelatoare. Catre sfarsitul serii am simtit cat de mult a apreciat informatiile si ca era foarte interesat de domeniu. Am simtit de asemenea tragedia si amaraciunea sa in momentul in care m-a intrebat: „Cum vom dezvalui noi lucruri la care nu avem acces?” 

Am realizat apoi imensitatea provocarii care ne statea in fata. Mi-am amintit de disfunctia de care am fost avertizati de catre Eisenhower atunci cand a spus sa fim precauti fata de complexul militar-industrial si de amenintarea pe care acesta o reprezinta pentru libertatea si securitatea noastra datorita exceselor sale. 

Avertismentul lui Eisenhower s-a maturizat intr-un nivel de disfunctionalitate de proportii cu adevarat imense, iar eu am constatat in mod direct acest lucru. Cand ne luam la revedere, am realizat ca pe toata durata cat am fost inauntru locul a fost monitorizat. 

Am vazut afara oameni ai Serviciului Secret. Desigur, aveau o camioneta SAG si garzi inarmate care purtau casti in urechi si toate celelalte. Intalnirea a fost traumatica pentru mine in multe moduri – insa am fost recunoscator, deoarece am aflat adevarul. „Suntem intotdeauna cu voi” Cateva anecdote interesante va vor da o idee despre tipurile de oameni pe care i-am intalnit in timpul realizarii acestei lucrari. 

De exemplu, in 1992, in timp ce organizam conferinta cu astronautul Brian O’Leary in Colorado, am fost abordat de o femeie care insista sa vina la intalnirea speciala destinata cercetatorilor. Aceasta era insotitoarea colonelului M.K., acum sotia sa, care pretindea ca este jurnalist. 

Ea, impreuna cu colonelul, faceau parte din diverse proiecte psiho-operationale si psiho-militare ale caror specialitati erau psihotronica, radionica, armele de control asupra mintii si ceea ce incorect sunt denumite arme „non-letale”. Aceste arme sunt utilizate uneori pentru a omori oameni, ele folosind asa-numitele unde electromagnetice scalare. 

Cumva, ea a facut rost de numarul meu de telefon. Eu eram plecat, asa ca a discutat cu sotia mea – o femeie minunata, care pune mare pret pe noblesse oblige si pe amabilitate. Aceasta femeie i-a spus: „Cu cine mai exact ar trebui sa ma culc pentru a avea acces la aceasta intalnire?” 

I-a spus asa ceva sotiei mele! Asta este tot ce aveti nevoie sa stiti despre calibrul unor asemenea oameni. Atunci cand spun oamenilor ca cei pe care ii intalnesc in acest domeniu sunt unii dintre cei mai rai, dezgustatori, venali si corupti oameni care traiesc pe Pamant cred ceea ce spun. 

Am intalnit cu toate acestea si unii oameni minunati. Unul dintre oamenii care au venit pentru a tine o prelegere a fost Dorothy Ives, sotia actorului Burl Ives, castigator al premiului Oscar. Domnul Ives a fost prieten cu familiile Nixon si Reagan si cu alti oameni politici si a fost mason cu gradul 32. Dorothy a venit la mine dupa prelegere, foarte emotionata si m-a rugat sa merg la ea acasa pentru a ma intalni cu Burl. Burl si cu mine ne-am imprietenit. 

Ne-am intalnit de multe ori, discutand despre o multime de subiecte. „Stii, dintre toate persoanele nebune pe care mi le-ai prezentat, el este cel mai sanatos,” i-a spus el lui Dorothy, care intotdeauna intalnea oameni interesanti si excentrici. 

El a inteles ca ne confruntam cu un aspect ce avea multe dimensiuni profunde si ca abordarea noastra era foarte rationala si integra – dat fiind faptul ca toate aceste lucruri sunt „foarte indepartate”. 

Dorothy nu stia initial cine eram in realitate si gradul in care aveam contacte cu serviciile de spionaj si de securitate. In cele din urma acest lucru a iesit la iveala, iar eu i-am spus: „Exista un om a carui familie are legaturi profunde cu Agentia Nationala de Securitate (NSA). 

Anumite persoane din familia sa sunt oameni importanti la NSA, iar ei imi furnizeaza unele documente”. Unul din aceste documente este o copie marita a unui document din 1962. Are pe el nume de cod cum ar fi „Proiectul MOON DUST” si „Proiectul 46” si este clasificat Top Secret – insa nu a fost declasificat. Mi-a fost inmanat pentru a-l putea da la randul meu oamenilor potriviti. 

Acest document [CIA] este transcrierea unei inregistrari referitoare la ceea ce s-a aflat ascultand-o pe Marilyn Monroe... Acest document descrie cum Marilyn Monroe, care se despartise recent de fratii Kennedy, suparata si ranita, l-a sunat pe Robert Kennedy si pe un socialist din New York, un vanzator de obiecte de arta, prieten de-al ei. 

Marilyn Monroe spunea ca va tine o conferinta de presa in care va dezvalui publicului ceea ce i-a spus Jack Kennedy cu privire la obiectele din spatiu care s-au prabusit si care au fost recuperate in New Mexico in anii ’40. Presedintele Kennedy i-a spus acestea deoarece a vazut nava extraterestra si resturile ei de la locul prabusirii. 

Acest document este inca strict secret si este datat in ziua dinaintea noptii in care Marilyn Monroe a fost gasita moarta. Am localizat de asemenea pe cineva care lucra in cadrul unitatii de spionaj a Departamentului de Politie din Los Angeles care a ajutat la supravegherea lui Marilyn Monroe pana in momentul mortii ei si stia cum a fost asasinata. 

Nu exista nici un dubiu ca ea a fost ucisa de agenti ai serviciilor secrete ale Statelor Unite. Important, acest document a fost semnat de James Angleton, legendarul si fanaticul vanator de agenti infiltrati si cel care a oprit scurgerile de informatii din cadrul CIA. 

Acest document, in opinia mea, era un mandat pentru crima pentru Marilyn Monroe, deoarece rezuma ceea ce dorea ea sa faca in mod iminent. Nu cred ca stia in ce s-a bagat. 

Atunci cand i-am spus lui Burl acest lucru, el a replicat: „Eu si Marilyn Monroe ne stiam foarte bine si iti pot spune ca toti care o cunosteam stiam ca a fost ucisa, insa nici pana astazi n-am stiut de ce!”... PARTEA 4 Pagina 4 din 5 O alta zi In 1994 am fost invitat la un spectacol televizat cu Larry King. Show-ul era transmis in direct de langa baza aeriana Nellis, Zona 51. 

Producatorul de la acea vreme a lui Larry King, un tip pe nume Farmer mi-a spus ca a fost show-ul cel mai vizionat pe care l-au facut vreodata. A existat un moment in timpul interviului cand Larry s-a intors catre mine si m-a intrebat, „Ce credeti ca stie Presedintele despre acest lucru?” 

Dupa cum stiti acum, am predat documente pentru informarea Presedintelui si a dr. Jack Gibbons, consilierul prezidential pe probleme stiintifice si m-am intalnit cu directorul CIA in luna decembrie a anului precedent. 

Asadar, i-am raspuns: „Cred ca ar trebui sa puneti aceasta intrebare Presedintelui”. Si imi amintesc ca unii dintre invitati si Larry King au spus in acelasi timp, „Ce vreti sa spuneti?” Am raspuns: „Cred ca ar fi mai bine daca i-ati pune Presedintelui aceasta intrebare.” Am fost foarte criptic. Ulterior, in timpul genericului de incheiere, eu si Larry King am avut o discutie privata, deoarece el stia ca nu am spus totul. 

El m-a intrebat ce am vrut sa spun atunci si i-am povestit neoficial despre contactele mele cu Presedintele si despre faptul ca deja l-am informat pe directorul CIA. El m-a intrebat: „Doamne, de ce nu ai spus asta in direct? Asta ar fi fost o stire de prim rang!” 

I-am raspuns: „Deoarece inca mai lucrez cu acesti oameni.” Oficial nu am spus nimanui despre intalnirea cu directorul CIA decat dupa ce acesta a parasit functia, in ’95 sau ’96. „Doamne, aceste lucruri sunt intr-adevar reale?” a intrebat Larry. „Bineinteles”, i-am raspuns, dupa care a urmat o conversatie foarte interesanta. 

Mai tarziu, i-am spus, „Larry, de ce CNN si alte surse de stiri vorbesc despre procesul lui OJ Simpson si alte nimicuri asa cum fac ziarele de scandal, 24 de ore pe zi, 7 zile pe saptamana? Nu cunosc pe nimeni care sa fie interesat nici macar pe departe de acest lucru. Toti s-au saturat sa mai auda despre el”. „Ei bine, trebuie”, a raspuns el. „Ce vrei sa spui prin trebuie? Esti jurnalist, de ce nu relatezi despre stirile tari de actualitate? 

Aceasta este cea mai tare stire a secolului!” am exclamat eu. „Ei bine, conducerea imi spune ca pentru a pastra ratingurile ridicate si a concura cu celelalte retele trebuie sa transmitem si acest tip de murdarii, iar ei ma platesc foarte bine. Totul e legat de rating, iar ratingul aduce dolari pentru reclama, iar acesti dolari imi platesc salariul meu cel mare.” Aici a fost foarte direct. I-am spus: „Da, insa cum ramane cu integritatea jurnalistica si cu discretia editoriala cu privire la ceea ce este important, la ceea ce merita a fi difuzat ca stire?” „Fii serios”, mi-a spus. „Asta e la suprafata si asa este de ani de zile. Totul se rezuma la bani si ratinguri.” 

Nu poti sa crezi cat de jos se pot cobori trusturile de presa. Este cu adevarat o cursa in a te cobori cat mai jos cu putinta, si reusesc sa faca din ce in ce mai mult acest lucru, in fiecare an. 

Exista de asemenea filtre ale organismelor de securitate nationala care cenzureaza stirile sensibile pentru securitatea nationala. Coruptia din mass-media este motivul central pentru care secretul poate fi mentinut. In 1995 am organizat prima intrunire a martorilor. Erau circa 18 colonei si oameni din aviatie si de pe tot cuprinsul Statelor Unite si Rusiei. 

Ne-am adunat la Asilomar, un loc situat in Pacific Grove, California, in apropiere de Monterey. Laurance Rockfeller a sustinut foarte mult aceasta intrunire si erau acolo si oamenii sai, precum si unii din martorii initiali, cum ar fi generalul de brigada Stephen Lovekin. Totul a fost inregistrat video si audio, insa oamenii carora le-am incredintat aceasta sarcina au luat toate casetele si le-au vandut pe ascuns grupului Rockefeller. 

Asadar, nu mai avem nici un fel de inregistrari ale acelor marturii. Si nici pana astazi nu le-am recuperat. Uneori oamenii ma vor vedea ca fiind foarte fioros si atent cu oamenii si organizatiile; exista un motiv foarte bun pentru asta: acest tip de furt si tradare s-a produs in mod repetat. 

Catre sfarsitul lui 1996/inceputul lui 1997 am hotarat ca este necesar sa realizam o informare de rutina in Washington DC la care sa invitam toti informatorii guvernului, membri ai Congresului si alti oameni politici cu influenta cu care am avut contacte. 

Inainte de aceasta informare, Shari Adamiak, Neil Cunningham, editor de imagine pentru BBC Londra si cu mine am fost la un laborator din Phoenix controlat de serviciile secrete. Unul din conducatorii operativi a spus „Puteti folosi laboratoarele noastre digitale pentru a compila materialele video necesare pentru aceasta intalnire”. 

Am strans imagini video si fotografice ale OZN-urilor de pe tot cuprinsul lumii. Neil Cunningham urma sa ne ajute sa punem laolalta cele mai bune imagini pe care le aveam pentru a le arata Congresului. Desigur, stiam cine era acest om. Am zburat catre Phoenix cu un zbor al US Airways si la aterizare am pus in aplicare protocoalele CE-5. 

Am intrat intr-o stare de constiinta expansionata si am inceput sa directionez aparatele extraterestre catre zona Phoenix. Le-am spus extraterestrilor: „Ar fi minunat daca ati putea face ceva de netagaduit cata vreme suntem aici pentru a arata materialul filmat Congresului, unde vom tine o informare peste cateva saptamani.” Acest lucru avea loc pe data de 13 martie 1997, iar informarea congresului a avut loc la inceputul lunii aprilie. 

Laboratorul se gaseste in Tempe, Arizona, si in timp ce lucram acolo cineva a intrat foarte agitat spunand: „Pe cer, deasupra Phoenix-ului, sunt OZN-uri enorme si sunt filmate!” Era vorba de „Luminile din Phoenix”! 

Acest eveniment a fost de categorie CE-5 (intalnire apropiata de gradul 5). Am aterizat in jurul orei 5,30 p.m., iar aceste evenimente au aparut in jurul orei 8,30. Unul dintre obiectele care s-au vazut cel mai mult timp era practic deasupra laboratorului! In acea noapte la stirile locale am vazut materialul filmat pe care il puteam incorpora in filmul rezumat pe care apoi l-am dat spre vizionare Congresului! 

Intr-o seara, pe cand eram in laborator, lucrand pana tarziu la aceste imagini digitale, si-a facut aparitia un general pensionat. Fusese pilot pe o linie aeriana particulara care desfasura operatiuni secrete si care transporta droguri pentru aceste proiecte din umbra. 

Acest general era terminat – era absolut iesit din minti din cauza drogurilor. Intrand, a vazut o parte a materialului filmat despre OZN-uri pe care l-am primit dintr-o sursa militara. S-a uitat la mine si m-a intrebat: „Cum naiba ai obtinut asta? Este strict secret.” M-am uitat la el si i-am raspuns „Si crezi ca am sa-ti spun?” „Cine naiba esti?”, m-a intrebat. 

I-am raspuns, „Sunt dr. Greer.” Mi-a raspuns: „Da, stiu cine esti.” Am fost in acest laborator zile intregi pana tarziu dupa miezul noptii. Personajele care s-au perindat pe acolo erau incredibile: agenti drogati, fosti oameni din fortele aeriene si spionaj, oameni din cadrul operatiunilor „negre”, dependenti de droguri, oameni din domeniul inaltei tehnologii, intreaga gama de personaje, toate actionand avand ca baza acest laborator obscur din Tempe... Un domn care m-a abordat la o conferinta din Tennessee a spus ca nu stia de ce nu eram mort si ca eram urmarit in tot ceea ce faceam. 

Era un om care a fost implicat personal si care a vazut lansarea unei arme care a tintit si distrus vehicule extraterestre utilizand sisteme electronice avansate. Desigur, acoperirea pentru „Razboiul Stelelor” sau Initiativa de Aparare Strategica (SDI) este ca exista niste particule radiante – cum sunt cele utilizate in programul SDI pentru a intercepta rachetele si lucrurile de acest tip. In realitate, actiunea reala a fost dintotdeauna in domeniul sistemelor de arme electromagnetice, a armelor cu impuls electromagnetic (EMP) si a armelor cu unde scalare. 

Atunci cand o nava extraterestra se materializeaza in spatiu-timpul nostru, ea este vulnerabila fata de aceste arme electromagnetice avansate. Avem martori la nivele ultrasecrete care au fost prezenti imediat dupa aceste evenimente in care au vazut sau au recuperat nave prabusite. Unul din martori, Jonathan Weygandt, se afla la granita dintre Bolivia si Peru cand clica secreta a doborat una din aceste nave extraterestre la inceputul anilor 1990. 

Avem oameni care au participat la intalniri in care se planuia doborarea navelor spatiale extraterestre. Avem si oameni care au participat la dezvoltarea acestor arme. In 1997, la o intalnire din Washington DC, a venit un martor pentru membrii Congresului, Casa Alba si functionarii de la Pentagon, pe care l-am gazduit. 

Printre oamenii cheie prezenti la acest eveniment se afla si Congresmanul Dan Burton, care a fost presedintele Casei Guvernamentale pentru Reforma si a Comitetului de Supraveghere. Unii dintre oamenii care au decis sa rupa tacerea urmau sa spuna lucruri mult dincolo de siguranta celui mai „prietenos” dintre membrii acestui grup de control. 

PARTEA 5 Pagina 5 din 5 Acest martor special, G.A., a avut informatii specifice si detaliate despre planurile ascunse ale Razboiului Stelelor. El a participat la intalniri comune cu NSA, CIA, NRO si unele programe corporationiste unde a vazut aceste planuri, incepand cu anii ’70. 

A spus ca acestea erau complet operationale: exista capacitatea secreta nu numai de a tinti si ataca vehicule extraterestre, ci, de asemenea, de a inscena un atac fals asupra Pamantului, utilizand reproduceri ale vehiculelor extraterestre realizate de catre om si alte arme ultrasecrete. Intentia era de a utiliza aparate de figuratie pentru a inscena un atac extraterestru astfel incat omenirea sa se uneasca in jurul „Fratelui mai mare” si al unei grupari corporationiste militare. 

Operatiunile ar fi precum cele din Razboiul Lumilor. Si acest lucru va lua prin surprindere Centrul National Militar de Comanda, CIA-ul, Casa Alba si Congresul, ca sa nu mai vorbim de mase si de organele de informare. Asa cum masele credule au inghitit povestile cu rapiri si mutilari ca dovada a extraterestrilor rai, vor musca din nou aceasta momeala a „Razboiului Stelelor”. 

Am intervievat numerosi oameni care au luat parte la proiecte secrete si care au participat la brigazile ce realizau aceste rapiri, inscenand rapiri si mutilari. G.A. era foarte nervos cand era vorba de a dezvalui lucrurile in care a fost implicat. El a avut incredere in mine pentru ca a fost abordat de oameni cu care lucrase inainte: erau tovarasi care fusesera in operatiuni cu adevarat speciale, iar unii din ei, in diverse situatii, salvasera vietile altora. 

Asemenea grupuri constituie o adevarata fratie. Ei nu au putut comunica intre ei o lunga perioada de timp insa stiau ce se facea in cadrul proiectului Disclosure. Cu siguranta supravegheau interactiunea sa cu mine. Ei l-au implorat pe G.A. sa se intalneasca cu ei inainte de a spune ce avea de spus in fata oamenilor din Congres si de la Casa Alba. 

La aceasta intalnire era un bun prieten al lui Al Gore si Bill Clinton si stiau ca acolo urmau sa fie congresmeni puternici. Asadar a fost de acord sa se intalneasca cu ei. In dimineata evenimentului, in aprilie 1997, ne-am adunat pentru o intalnire privata a tuturor martorilor strict secreti. Era de asemenea acolo si astronautul Ed Mitchell. 

Chiar cand eram gata de a obtine marturia lui G.A. am facut o pauza. El a venit la mine si mi-a spus ca trebuie sa se intalneasca cu membri celulei din care a facut parte – ca ei au aparut si insistau sa se intalneasca. Se simtea destul de loial fata de ei si a fost de acord. 

Ei l-au dus intr-un loc secret din Virginia si l-au tinut acolo pana dupa miezul noptii, cand intalnirea noastra cu Congresul a luat sfarsit. Apoi l-au readus in Westin, iar el i-a strecurat un bilet sub usa lui Shari Adamiak care era asistentul meu principal. In acest bilet scria: „Nu pot sa vorbesc despre asta acum. 

Ei ma roaga sa nu spun nimic despre lucrurile astea pana cand nu vor pune lucrurile sub control. Vor lucra la asta si au nevoie de timp.” G.A. mi-a spus ca, din cauza proiectului Disclosure, starea de spirit din cadrul grupului secret era foarte proasta. 

El a expus membri ai acestui grup secret care s-au ocupat de falsificarea unui atac extraterestru asupra Pamantului si toti erau panicati. Singura putere reala pe care o au ei deriva din secretitudine, elementul surpriza si ignoranta celorlalti – iar noi am modificat aceasta dinamica a lucrurilor prin revelarea planurilor lor. 

Numerosi oameni din interiorul acestor operatiuni, incluzand oameni din conducerea SAIC si un barbat care a lucrat ani de zile cu toate companiile aerospatiale importante, mi-au comunicat ca ceea ce faceam noi a aruncat in haos intregul asa-numit grup de control MJ-12. 

Ofeream informatii majore oamenilor puternici din DC, precum si publicului. Au aparut astfel defectiuni si o multime de controverse, iar acest grup, care nu fost niciodata omogen, devenea din ce in ce mai divizat datorita muncii noastre. 

Oamenii din umbra i-au spus lui G.A.: „Da-ne timp pentru a aduce sub control acest lucru si daca nu reusim, atunci poti sa vorbesti despre el.” Intr-un anumit sens sunt incurajat sa cred ca ei nu au jucat inca aceasta carte, insa nu sunt convins ca nu va fi jucata. Pericolul consta in faptul ca va fi pacalita aproape intreaga lume, inclusiv majoritatea oamenilor care cred ca stiu ce se intampla cu OZN-urile si programele secrete. 

Acest tip de efort este denumit „indiciu si avertisment inselator” sau „I&A fals”, prin care inscenezi ceva ce pare a fi un atac din partea inamicului insa nu este. Este un eveniment inscenat, destinat sa indeplineasca anumite obiective strategice, precum incidentul din Golful Tonkin. Pentru a extinde razboiul din Vietnam si a mari fondurile si trupele am orchestrat ceea ce a parut a fi un atac asupra bunurilor noastre. 

Astfel eu numesc intentia lor „Planul Golfului Tonkin Cosmic”. Ar lua prin surprindere pe intreaga lume. Acum, singurul mod prin care oamenii nu ar mai fi luati prin surprindere este ca ei sa cunoasca adevarul. Iata de ce am simtit ca era atat de important pentru G.A. si pentru oameni ca el sa iasa din anonimat, sa spuna cum stau lucrurile, sa dea nume si sa vorbeasca despre acest plan. 

Wernher von Braun i-a spus lui Carol Rosin, cand se afla aproape pe patul de moarte, ca aceste programe secrete vor incerca sa plaseze arme in spatiu si ca vor falsifica evenimente extraterestre si vor inscena un atac. 

A prevenit-o ca va fi un mare pericol pentru lume. A mai spus insa un lucru pe care eu l-am rugat pe Carol sa nu-l dezvaluie in timpul evenimentelor proiectului Disclosure: von Braun a afirmat ca exista arme electronice care au capacitatea de a afecta comportamentul si deciziile. 

Aceste asa-numite arme psihotronice reprezinta cea mai mare amenintare. Aproximativ in aceasta perioada am avut o intrunire in Colorado. A fost prezenta o femeie care a lucrat intr-o companie care se ocupa cu aceste tehnologii si a fost de fata atunci cand au fost utilizate. 

Operatorul actiona un buton si facea, de exemplu, ca membrii unui consiliu director sa ajunga la un acord in cateva minute sau, rotind butonul in cealalta parte, putea determina certuri si ostilitati care se terminau intr-un haos total. 

Cunosteam si alti oameni care au lucrat cu E-Systems, Raytheon, SAIC si EG&G care se ocupau cu asemenea dispozitive electronice sofisticate si au vazut la randul lor versiuni ale acestor dispozitive de manipulare. 

Uneori ma uit la lume si la unii oameni cu care trebuie sa lucrez si sunt convins de faptul ca au fost transformati in niste marionete deoarece este ilogic ca oamenii sa se comporte in anumite moduri; aparent ca dupa un scenariu prestabilit. 

Unii oameni de stiinta care dispun de tehnologii free-energy au fost tinta unor sisteme de credinte si tipare comportamentale prestabilite care i-au impiedicat sa faca publice aceste dispozitive. Toti par sa aiba aceleasi probleme de personalitate si comportamente cu oscilatii instabile intre speranta si paranoia. 

Asadar tehnologiile vor ramane intotdeauna ascunse – sau nu vor fi niciodata terminate. Vom vedea acest lucru repetandu-se din nou si din nou... Va urma... 

Cititi, Analizati, Concluzionati…

Socant: Presedintele Poloniei a fost asasinat!

                                                          Kamil Gliwiński on Unsplash

UPDATE: Se pare ca cel care a filmat imediat dupa ce sa prabusit avionul cu Lech Kaczynski, a fost injunghiat de niste "necunoscuti" la cateva zile dupa ce a postat aceasta filmare, si se afla in spital in stare grava...
Dupa ultimele informatii se pare ca ar fi fost impuscati si mai multi cetateni Rusi care au fost martori la prabusirea avionului, de catre agenti FSB {serviciul secret rus fostul KGB}.

Un amator care a filmat imediat dupa prabusirea avionului presedintelui Kaczynski invoca focuri de arma si executia unei persoane...

Un cameraman amator care a ajuns la cateva minute dupa prabusirea avionului presedintelui polonez, spune in rusa [si se aude inclusiv pe coloana sonora a filmului] faptul ca s-au auzit focuri de arma, si ca o persoana de la bordul avionului care se pare ca traia, ar fi fost impuscata in cap.

Moartea preşedintelui Poloniei, Lech Kaczynski, şi a altor oficialităţi de rang înalt polonezi, ca urmare a prăbuşirii unui avion în Rusia, a fost, fără doar şi poate, o tragedie foarte mare. 

Teoria oficială spune că prăbuşirea avionului (ce a avut loc pe data de 10 aprilie 2010) s-a datorat unei “erori de pilotaj”, dar totuşi… Ce-ar fi dacă am privi lucrurile din alt punct de vedere? Ce-ar fi dacă am începe să speculăm puţin şi să tragem concluzia că n-a fost nimic accidental?

Mai întâi să cităm un articol din cotidianul de business Wall Street Journal (data: 9 aprilie 2010), intitulat Polonia, apasă pe trăgaci pentru a slăbi zlotul:

Într-unul din rarele momente de unitate naţională, Banca Naţională a Poloniei şi guvernul polonez au ajuns la un acord pentru a slăbi zlotul polonez, care în ultimele săptămâni s-a apreciat mult, iar această apreciere a monezii este văzută ca o posibilă ameninţare la economia ţării. 

După câteva intervenţii verbale de-a lungul a câtorva zile, banca centrală a intervenit cu bani adevăraţi, vineri 9 aprilie, pentru prima dată în ultimul deceniu.

(Aici am de făcut o mică observaţie pentru cei ce nu înţeleg prea bine mecanismul economic: o întărire mai puternică a zlotului polonez ar fi afectat exporturile naţionale în dauna importurilor; o slăbire a zlotului ar fi dus la creşterea exporturilor Poloniei, deci şi o creştere economică a ţării, pe când importurile din alte ţări ar fi avut de suferit).

Banca Naţională a Poloniei a avertizat joi, 8 aprilie, că este pregătită “tehnologic şi psihologic” pentru a intra pe piaţa financiară, în scopul prevenirii întăririi excesive a zlotului. Oficialii guvernamentali au declarat, de asemenea, în această săptămână, că un zlot puternic zădărniceşte creşterea economică şi au declarat că sprijină total intervenţia Băncii Centrale.

Zlotul polonez a fost foarte volatil în ultimii doi ani, atingând cel mai puternic nivel faţă de moneda euro în iulie 2008, atunci când 1 euro valora 3,20 de zloţi, şi cel mai slab nivel în februarie 2009, când 1 euro se putea achiziţiona cu 4,92 de zloţi. Punctul de echilibru, acceptabil atât pentru exportatori, cât şi pentru importatori, este considera a fi 1 euro = 3,8 zloţi.

Aşadar, liderii Poloniei au luat hotărârea de a pune interesele naţionale deasupra intereselor colective ale Uniunii Europene, lucru absolut normal într-o ţară condusă de politicieni responsabili.

Apoi, a doua zi, o parte din oficialităţile ce au luat această decizie, printre care şi guvernatorul Băncii Naţionale, Slawomir Skrzypek, au murit! 

O simplă coincidenţă, ar spune mulţi, dar… să ne amintim de faptul că Polonia a fost invitată să adere la moneda euro, dar ea a împins această dată după anul 2015. Se vede că Polonia nu e un jucător de echipă, iar în Noua Ordine Mondială lucruri rele se întâmplă celor care nu sunt jucători de echipă.

Şi asta pentru că hotărârea conducerii Poloniei era una neobişnuită, care ar fi schimbat “regulile jocului” (reguli dorite de marea finanţă ocultă internaţională: Illuminati). Acest lucru se poate vedea şi din articolul “Polonia cumpără euro pentru a slăbi zlotul, pentru prima dată în ultimul deceniu”, apărut pe 9 aprilie 2010 în portalul de afaceri Bloomberg.com:

“Decizia Poloniei de a abandona, pentru prima dată din anii ‘90, cursul liber al monedei naţionale, poate da un semnal şi altor bănci centrale din regiune de a-şi reconsidera politicile sale anterioare în favoarea unei abordări mult mai intervenţioniste a statului, iar Banca Naţională a Poloniei este văzută ca o instituţie care schimbă regulile jocului”.

Regulile jocului cui? Ale marii finanţe oculte mondiale binenteles, pentru care decizia Băncii Naţionale a Poloniei era văzută ca o ameninţare pentru tot sistemul financiar pe care îl controlează. Aşa că o “lecţie” aplicată acelor lideri care nu se supun regulilor, era necesară. Şi a doua zi s-a întâmplat nenorocirea. Desigur, asta e doar o speculaţie. Dar şi speculaţiile pot conţine anumite urme de adevăr, nu?

CITITI, ANALIZATI, CONCLUZIONATI…

Discutie INCENDIARA cu un membru ILLUMINATI

                                                        Thought Catalog on Unsplash

Fragment din Cartea: VIITOR CU CAP DE MORT {Radu Cinamar} 

Soluţie De Compromis Pe la orele trei după-amiază, la baza din Valea Ursului şi-a făcut apariţia un elicopter al Serviciului Român de Informaţii din care a coborât un domn sobru, înalt, îmbrăcat într-un costum negru şi având o ţinută elegantă, dar trufaşă, în mâna dreaptă ţinea un baston cu mâner de fildeş cu încrustaţii din aur, foarte complicate. Faţa lui exprima duritatea, iar ochii verzi aveau un efect aproape straniu, radiind o răceală neobişnuită. 

Această impresie era amplificată şi de sprâncenele uimitor de arcuite şi bine conturate pentru un om ajuns la o vârstă relativ înaintată. 

El s-a prezentat ofiţerilor care îl aşteptau la bază sub numele de senior Massini şi a aşteptat răbdător ca sosirea lui să fie anunţată lui Cezar. Impunător, obişnuit parcă să trăiască numai în cercurile nobiliare înalte, senior Massini avea - la cei şaizeci şi cinci de ani ai săi - o alură semeaţă, era foarte sigur pe el şi crea impresia unei persoane care era obişnuită să dea ordine. 

De altfel, el era unul dintre venerabilii de frunte ai celei mai importante loje masonice din Europa şi, de asemenea, făcea parte din cea mai influentă organizaţie masonică la nivel mondial: Grupul Bilderberg. Senior Massini a fost condus la nivelul unu al bazei, unde îl aştepta Cezar. 

După salutările de rigoare, Cezar 1-a invitat într-o sală de protocol, dar venerabilul a refuzat. Fără să fie afectat, stilul în care el se exprima era totuşi cam pompos, cu o uşoară tentă arhaică. De altfel, senior Massini descindea dintr-o foarte veche familie nobiliară, de stirpe regală, din Italia. — Sunt impresionat şi totodată încântat de propunerea dumneavoastră, însă îmi rezerv minimul privilegiu de a mă proteja faţă de eventualele tentative de ascultare şi înregistrare a discuţiei noastre. V-aş fi deosebit de îndatorat să nu consideraţi acest lucru o jignire personală, dar nu putem uita totuşi că avem de-a face cu Serviciul Român de Informaţii, şi-a explicat venerabilul intenţia. 

Cezar zâmbea abia perceptibil. Era încă dificil de evaluat dacă senior Massini se exprima astfel în mod obişnuit sau cuvintele sale ascundeau o fină ironie. A doua variantă era mai plauzibilă, dar acest lucru nu 1-a deranjat în nici un fel pe Cezar, care ia răspuns cu bunăvoinţă. — Vă înţeleg temerile, domnule, şi le găsesc îndreptăţite într-o oarecare măsură. 

Dar această bază are chiar prin statutul ei un nivel foarte înalt de securitate şi se află doar în raport de colaborare cu SRI, adică propriu-zis ea nu se află în subordinea Serviciului Român de Informaţii. Putem discuta liniştiţi şi fără teamă în sala de protocol. Senior Massini a rămas însă inflexibil în cererea sa. Politicos, el a insistat în mod ferm pentru ca discuţia să aibă loc în aer liber, la o distanţă convenabilă de bază. A precizat că acest lucru era în interesul ambelor părţi. 

Nefiind chiar o cerere extravagantă, Cezar a consimţit. S-a ales o mică poiană care era situată la aproximativ două sute cincizeci de metri de clădirea de la suprafaţă a bazei. 

S-au transportat acolo o masă şi două scaune iar Cezar a dispus în cerc, la o anumită distanţă de acestea, o gardă formată din opt oameni care erau specializaţi în serviciul de pază şi protecţie la nivel superior. 

De altfel, aceştia făceau parte chiar din echipa a treia de intervenţie specială în cazul „evenimentelor de tip K”. A fost montat, de asemenea, şi un dispozitiv electronic de bruiaj de înaltă tehnologie. 

Pregătirile au durat aproape o oră, timp în care venerabilul Massini nu a rostit decât câteva fraze, mulţu-mindu-se doar să abordeze un zâmbet uşor zeflemitor şi ironic. Din când în când el arunca priviri pătrunzătoare lui Cezar, analizându-1 rapid dar cu mare atenţie. 

Pe la patru şi ceva după-amiaza pregătirile au fost încheiate şi cei doi s-au aşezat la masa din poiană. Cezar mi-a mărturisit că, dintr-un anumit punct de vedere, situaţia era relativ bizară. Un domn având o certă influenţă în cercurile politice cele mai înalte solicitase o întrevedere foarte secretă cu directorul tehnic şi executiv al celui mai ocultat departament de acţiune al Serviciilor Secrete din România. 

Toate „uşile” fuseseră deschise aproape fără efort, toate solicitările aprobate imediat. Care putea fi natura acelei influenţe misterioase ce a străpuns chiar şi cele mai înalte cercuri politice ale unui stat? 

Care era de fapt scopul acelei vizite inopinate şi secrete a seniorului Massini şi ce urmărea el în realitate, mai ales că evitase amestecul chiar şi al Serviciului Român de Informaţii prin care ajunsese acolo? Ordinul expres primit de la Guvern interzicea orice imixtiune a SRI în discuţie, invocându-se secretul de stat în domeniul de acţiune al DZ. 

Cu toate acestea, situaţia era relativ stranie deoarece crea impresia intervenţiei unei puteri exterioare care era „dictată” statului român. Mai mult decât atât, nu era permisă nici o înregistare ascunsă a convorbirii dintre cei doi, iar Cezar dorea să fie onest în promisiunea pe care o făcuse seniorului Massini. 

Pe de altă parte, chiar dacă SRI-ul deţinea mijloacele tehnice necesare pentru interceptarea convorbirii, sosirea venerabilului Massini fusese anunţată în pripă şi nu existase timpul suficient pentru organizarea unei asemenea acţiuni delicate, în plus, la influenţa pe care se pare că o avea senior Massini în cercurile politice cele mai înalte ale statului român, o eventuală nemulţumire a acestuia putea avea consecinţe dintre cele mai neplăcute asupra celor care ar fi luat o asemenea decizie în SRI. 

Aşadar, oricât de straniu ar putea să pară, senior Massini reuşise - printr-o acţiune rapidă, intempestivă şi fără prea mari eforturi - să obţină în timp record securitatea maximă a discuţiei pe care dorea să o aibă cu Cezar. Confruntarea dintre cei doi avea să ofere una dintre cele mai senzaţionale relatări a unor adevăruri foarte ocultate, care totuşi se manifestă zi de zi, tot mai mult, în viaţa oamenilor de pe întreaga planetă. TESTAREA — Mă aflu aici pentru a purta această discuţie cu dumneavoastră, domnule Brad, într-un mod mai puţin obişnuit şi într-o conjunctură aparte, a intrat direct în subiect venerabilul Massini. 

In opinia noastră, oamenii se împart în două mari categorii: cei care pot fi manipulaţi şi conduşi, aceştia reprezentând imensa majoritate a omenirii; şi cei care au anumite virtuţi, care deţin anumite puteri şi au o personalitate foarte puternică. — Vă întrerup pentru o scurtă precizare: de fapt, a cui opinie o reprezentaţi dumneavoastră aici? a intervenit Cezar cu aparentă naivitate. 

Senior Massini zâmbi larg, lăsându-se greu pe spătarul scaunului, întreaga lui atitudine exprima conştiinţa orgolioasă a unei puteri care nu putea fi înfrântă. — Domnule Brad, sunteţi un tânăr în floarea vârstei, ajuns într-un post ce reprezintă, paradoxal, o închisoare pentru libertatea civilă, dar care în acelaşi timp vă oferă satisfaţia cunoaşterii şi cercetării unor lucruri despre care aproape nimeni nu ştie nimic. 

O astfel de poziţie nu se obţine oricum, deoarece ea trebuie să fie garanţia unor capacităţi interioare remarcabile. — Mulţumesc, rosti Cezar amabil şi totodată precaut. — Totuşi, chiar şi unei persoane foarte dotate, aşa cum sunteţi dumneavoastră, îi rămân destule aspecte necunoscute, iar unele dintre ele pot fi extrem de atrăgătoare. Grupul pe care îl reprezint şi în numele căruia am venit aici face parte din cel mai înalt ordin masonic, fiind foarte interesat de rezultatul discuţiei pe care noi o purtăm. — Cunosc unele aspecte legate de francmasonerie, spuse Cezar. 

Organizaţia este strict ierarhizată după modelul piramidal, are ritualuri de iniţiere foarte ocultate, iar intenţiile sale adevărate sunt obscure pentru marea majoritate a oamenilor. — Pentru cele două-trei propoziţii pe care le-ai rostit, nici eu nu m-aş fi descurcat mai bine, dragul meu! râse cu un aer superior şi uşor ironic venerabilul Massini. 

Sunt Maestru în cea mai puternică lojă masonică din lume şi, dacă pentru cei mai mulţi acesta trebuie să rămână un secret bine păzit, în cazul tău ar fi ceva superfluu, deoarece subiectul pe care doresc să-1 abordez în discuţie depăşeşte cu mult importanţa ocultării mele. Dimpotrivă, este chiar imperios necesar să ştii de la început cu cine vorbeşti. Relatându-mi discuţia, Cezar mi-a mărturisit că acela a fost momentul exact când a intuit scopul vizitei lui Massini, precum şi modul general în care ea avea să se desfăşoare. 

Tot atunci el a ştiut cum urma să procedeze şi ce strategie avea să adopte, pentru a afla cât mai multe elemente şi a înţelege cât mai bine mecanismele de acţiune ale masoneriei, în definitiv, aceea se anunţa a fi o „luptă” surdă între atenţia, vigilenţa, inteligenţa şi abilitatea celor doi într-o confruntare verbală de idei, planuri, oferte şi răspunsuri care trebuiau să fie magistral orchestrate, deoarece forţele puse în joc - şi urmările care puteau decurge de aici - erau colosale, într-o primă fază, Cezar şi-a propus să tatoneze terenul într-un domeniu la care observase deja că venerabilul Massini era slab: orgoliul, simţul ego-ului foarte dezvoltat, care i-ar fi putut micşora în mod strategic vigilenţa şi forţa interioară. — Deci funcţia pe care o aveţi în lojă este una dintre cele mai înalte. 

Ştiam că ierarhizarea se face după aşa numitele „grade de promovare”, care sunt treizeci şi trei. - Grupul Bilderberg nu este propriu-zis o lojă; el înseamnă cu mult mai mult decât atât, dar nu e necesar să intru acum în amănunte, într-adevăr, există această ierarhizare în treizeci şi trei de grade la nivelul lojelor, care trebuie să respecte nişte criterii clare, însă trebuie să ştii Că ele reprezintă un fel de „faţadă” pentru cei din exterior. 

Adevărata putere depăşeşte cu mult cel de-al treizeci şi treilea grad ierarhic şi angrenează alte condiţii pe care ţi le pot dezvălui, însă, numai într-o anumită conjunctură. Depinde doar de tine să fii receptiv faţă de o astfel de situaţie. Imaginează-ţi o casă mare care, pentru a arăta cât mai frumos, trebuie zugrăvită elegant, cu multă atenţie la detalii. Analogic vorbind, acestea ar fi gradele de iniţiere. 

Marile bogăţii şi secrete se află, totuşi, în interiorul casei, nevăzute şi neştiute decât de stăpânii acesteia, foarte puţini la număr, care dirijează din umbră bunul mers al întregii clădiri: îngrijirea, administrarea şi prosperitatea ei. Pentru aceasta nu este însă nevoie ca ei să fie cunoscuţi de ceilalţi oameni şi, de asemenea, nu trebuie ştiute nici căile prin care ei acţionează. 

Eşti inteligent şi poţi să înţelegi cu uşurinţă ce am vrut să spun. Cezar observase că, treptat, senior Massini trecuse la o formă de adresare mai familiară şi mai directă. Acesta putea fi un avantaj, deoarece o anumită familiaritate în discuţie putea să favorizeze dezvăluirea multor secrete. Desigur că, la acest gen de adresare a contribuit şi marele decalaj de vârstă între cei doi. 

Venerabilul Massini manifesta, fără îndoială, o mare putere vitală şi o forţă psihică neobişnuită, în contrast evident cu vârsta respectabilă pe care o avea. Din păcate, radiaţia lui subtilă - prin care venerabilul era oricând capabil să domine fiinţele umane comune, în marea lor majoritate slabe sau cu labilităţi fizice ori psihice - era centrată în jurul unui imens orgoliu, a aroganţei şi a sentimentului de superioritate asupra celorlalţi, justificat probabil de nobleţea stirpei. 

De aceea, oricâte merite ar fi avut Cezar şi oricât de bune ar fi fost referinţele sale, despre care putem presupune că erau binecunoscute elitei din grupul Bilderberg-Illuminati, totuşi acestea nu erau suficiente pentru ca venerabilul Massini să-şi înfrâneze instinctul orgoliului. — Am solicitat această întrevedere prin puterea şi relaţiile pe care le deţinem deoarece cunoaştem forţele şi capacităţile tale de acţiune. Acest lucru îl preţuim foarte mult mai ales dacă ne serveşte interesele. 

Rostind această replică, venerabilul a făcut prima mutare importantă în jocul dintre cei doi. După cum se va vedea, însă, mişcările de culise şi planurile ascunse aveau să se dovedească mult mai complicate decât o simplă propunere, relativ indirectă, de colaborare la cel mai înalt nivel masonic. — Domnule Massini, dacă trebuie să înţeleg ceva anume şi dacă problema se pune într-un mod special, atunci vă rog să precizaţi acest lucru de la început. 

De pildă, care este scopul principal pentru care doriţi să fac parte din Grupul Bilderberg? Atitudinea seniorului deveni brusc rece, iar tonul lui căpătă inflexiuni foarte dure. — Este într-adevăr aceasta o problemă pentru dumneata, domnule Brad? Iţi închipui că ai libertatea de a alege sau de a pune condiţii? Şi cine ţi-a spus că vei deveni membru al Grupului Bilderberg? Ai cumva idee cine sunt în realitate cei care-1 compun şi care sunt criteriile de acces la acest nivel? 

Iţi spun că eşti foarte departe de această poziţie ierarhică şi chiar mai mult decât atât, nu vei putea niciodată să pătrunzi în cercul intim al acestui grup, din motive pe care, dacă ţi le-aş dezvălui, te-ar bulversa complet. Ele nu fac parte din această lume. Revino deci la idei mai umane şi înţelege că propunerea pe care ţi-am făcut-o în mod indirect se referea de fapt la intrarea ta în una dintre cele mai înalte loji masonice mondiale, imediat subordonată Grupului Bilderberg. 

Organizaţia noastră ar avea nevoie de aportul tău special. Faptul că m-am deplasat eu însumi aici, pentru a purta această discuţie în particular cu tine, te poate face să înţelegi faptul că noi te apreciem în mod deosebit. Din informaţiile pe care le deţinem trebuie să recunosc faptul că forţele şi posibilităţile tale de acţiune sunt impresionante. După cum îţi spuneam, suntem interesaţi de colaborarea cu tine. Există un consiliu secret la nivelul acestei loje, care propune direcţiile principale de acţiune în lume, iar aceste propuneri sunt mai apoi analizate de Grupul Bilderberg. 

E ca un fel de buclă feed-back. Ai putea fi un pion foarte important în acest consiliu şi ai putea să dobândeşti tot ce ţi-ai închipuit tu vreodată în lumea asta, stăpânind la discreţie orice doreşti: averi, oameni, lux, legi şi chiar guverne. Nimic nu te va putea opri. Noi nu obişnuim să negociem, pentru că ceea ce oferim este imens. 

Ce rost ar mai avea alte discuţii inutile când lucrurile sunt atât de bine precizate? De altfel, sincer să fiu, nu prea ai altă posibilitate decât pe aceea de accepta colaborarea! Spunând aceasta cu o siguranţă de neclintit, venerabilul Massini făcu un gest specific cu mâna întinsă, retezând aerul. 

Probabil că o altă persoană în locul lui Cezar ar fi fost intimidată şi chiar năucită atât de rapiditatea cu care avansase discuţia, cât şi de perspectivele fabuloase pe care ea le oferea. Cezar mi-a dezvăluit că acela a fost un moment critic al întâlnirii. 

Deşi complexă în aparenţă, problema nu prezenta decât două alternative evidente: să accepte propunerea de colaborare, ceea ce implica intrarea în societatea masonică şi propulsarea rapidă în treptele cel mai înalte ale ierarhiei sale; sau să respingă această propunere, ceea ce ar fi atras ulterior un lanţ imprevizibil de urmări neplăcute atât în ceea ce priveşte propria lui persoană cât şi în ceea ce priveşte activitatea departamentului. 

In acel moment, Cezar nu cunoştea încă datele principale despre interesele „la vârf” ale francmasoneriei, însă era deosebit de interesat să le afle, pentru a înţelege motivaţiile oculte ale acestei organizaţii mondiale şi căile prin care ea urmărea să-şi atingă scopurile. 

Conjunctura i se părea favorabilă şi punctul în care ajunsese discuţia îi oferea posibilitatea să o conducă treptat spre ceea ce îl interesa, stimulând orgoliul şi sentimentul puterii pe care senior Massini le manifesta cu precădere. Totuşi, sarcina nu era deloc uşoară, deoarece venerabilul reprezenta un interlocutor foarte abil şi viclean, care în plus avea o mare inteligenţă şi forţă mentală. 

Din nefericire, acestea erau deja orientate în sens profund negativ. Cezar a simţit intuitiv că, dacă ar fi declinat imediat propunerea, „jocul” ar fi fost închis şi seniorul ar fi plecat fără să încerce să-1 convingă. Cezar nu ar mai fi reuşit să afle nimic iar urmările refuzului său ar fi fost imprevizibile. Aşadar, a luat hotărârea de a înşela vigilenţa seniorului şi, sub masca acceptării propunerii acestuia, să afle cât mai multe lucruri despre aspectele de culise ale masoneriei mondiale. 

Dintr-o anumită perspectivă, el şi-a asumat atunci o misiune de „kamikaze sub acoperire”, dar se simţea stăpân şi încrezător în puterile sale pentru a face faţă eventualelor situaţii dificile cu care avea să se confrunte. Adevărul Ocult Al Organizaţiei Illuminati — Este palpitant ceea ce îmi spuneţi, domnule Massini. Aş vrea totuşi să înţeleg cum a fost şi este posibil să deţineţi o aşa mare influenţă. Vă mărturisesc că aceasta mi se pare foarte interesant. 

Mulţumit de turnura pe care o luase discuţia, senior Massini răspunse cu solicitudine, căzând aparent în „plasa” relativ simplă pe care i-a întins-o Cezar. — O, dragul meu, sunt foarte multe feluri de a obţine influenţă şi aici trebuie să-ţi spun că suntem adevăraţi maeştri. Principalul lucru de care ai nevoie la acest capitol este răbdarea. 

Nu poţi să construieşti palate grandioase şi elegante, pentru a te bucura de toate plăcerile pe care acestea ţi le pun la dispoziţie, fără a fi tenace, vigilent şi mai ales răbdător, chiar şi în faţa unor aparente eşecuri. 

Totul prinde contur în timp şi uneori această perioadă poate fi foarte îndelungată. Venerabilii noştri maeştri din trecut au avut o viziune măreaţă, de ansamblu, asupra situaţiei finale, care acum este foarte aproape. 

Ei nu s-au lăcomit la interese meschine, egoiste, ci au dorit din răsputeri să întărească şi să consolideze bazele masoneriei, adaptând pe parcursul epocilor principiile ei directoare în conformitate cu specificul evoluţiei umane, în fond, de ce s-ar fi îngrijit doar de ei şi de familiile lor? 

Nu aveau oricum cei mai mulţi bani, cele mai mari bogăţii şi cele mai bune condiţii de trai? Nu legaseră între ei jurământul ferm de a se ajuta şi sprijini reciproc la nevoie? Iţi spun că ei au fost adevăraţii arhitecţi care au iniţiat şi apoi au stabilit principiile după care funcţionează sistemul social actual. 

Legat de aceşti „arhitecţi” care au conceput întregul plan încă de acum câteva mii de ani, nu îţi pot dezvălui mai multe la momentul actual, deoarece este un secret teribil pe care nici chiar cei din Grupul Bilderberg nu îl cunosc cu toţii, în epoca modernă - şi prin aceasta mă refer la ultimele două-trei sute de ani -, venerabilii maeştri nu au făcut altceva decât să aplice în mod inteligent principiile de bază care erau deja stabilite şi să le adapteze la structura vremurilor pe care le trăiau. 

Acţiunile lor au fost dezvoltate de la o generaţie la alta, păstrând acelaşi impuls şi aceleaşi idei iniţiale, deoarece trebuie să-ţi spun că la vârful ierarhiei noastre se află numai descendenţi pe linie regală din arbori genealogici de sute şi chiar mii de ani. Suntem foarte atenţi la acest aspect pentru a nu ne amesteca cu celelalte rase. Chiar şi aşa, însă, au existat unele excepţii, însă în timp am reuşit să eliminăm genele recesive. — 

Vorbiţi, probabil, de familiile regale din Europa şi de marii bancheri de la sfârşitul Evului Mediu? a întrebat Cezar pentru a oferi un câmp de dezvoltare a subiectului. — Desigur. Ei nu erau revoluţionari; ei nu susţineau o ideologie rigidă şi nici o filozofie particulară şi alambicată. Forţa lor nu a constat niciodată în puterea braţelor sau în spiritul avântat; din rândurile lor nu s-au ridicat nicicând eroi sau vârfuri ale societăţii, în schimb, au înţeles foarte repede că, pentru a reuşi, au nevoie de un alt algoritm, care să-şi extragă forţa şi energia din înseşi forţele, deciziile şi acţiunile oamenilor. Erau fini psihologi şi au făcut chiar de la început unele observaţii esenţiale. 

Au sesizat, de exemplu, că sistemul vieţii comunitare, indiferent că acesta are la bază monarhia, republica sau orice alt tip de guvernământ, se bazează pe conducere. Această realitate implica două aşa-zise „grupe”: pe de o parte, marea masă a oamenilor din popor sau gloata, adică populaţia majoritară; iar pe de altă parte, elita conducătoare care, într-un fel sau altul, se străduia să menţină bunul mers al „turmei de oi”. 

Această constatare simplă a Reprezentat baza pe care şi-au clădit întregul plan. — Dar de ce era aşa important pentru ei faptul că existau aceste două categorii de populaţie? a întrebat repede Cezar. Ca un veritabil maestru mason iniţiat în secretele Obscure ale Organizaţiei din care făcea parte, senior Massini începu să dezvăluie însuşi nucleul ideologic al francmasoneriei la nivel mondial. — Această situaţie era şi este foarte importantă datorită faptului că mereu au existat interese antagonice între cele două grupări de populaţie. Lucrurile trebuiau aranjate în aşa fel, încât aceste interese contrare să nu dispară niciodată complet, adică altfel spus să nu existe niciodată pace veritabilă între oameni. 

Pentru aceasta era necesar să se servească prin diferite metode ambele „tabere” sau „grupări”, însă fără ca ele să cunoască acest lucru. Illuminaţii noştri au împins iscusinţa şi abilitatea unor astfel de uneltiri până la perfecţiunea de a merge cu câte un picior în fiecare dintre cele două bărci şi, totuşi, să nu cadă niciodată în apă! Cezar nu a scăpat ocazia de a ridica din nou balonul la fileu: — Dar cum reuşeau aceasta? Ce metode foloseau? — Aveau nevoie de nişte „pârghii” puternice şi, la originea acţiunilor, acestea au fost doar două: banii şi natura inferioară a omului, care ceda în faţa tentaţiilor ce îi erau oferite. 

Această combinaţie le-a asigurat mereu succesul, pentru că ce nu se potrivea într-o parte, era binevenit în cealaltă şi astfel s-a ajuns ca această „reţetă” care folosea intriga, minciuna, tentaţiile şi prefăcătoria să permită extinderea rapidă a influenţei noastre în întreaga lume. Sigur, în perioada actuală trebuie să ţinem seama de o serie întreagă de alţi factori, printre care cei mai importanţi îi considerăm a fi numărul de locuitori ai planetei şi avansul tehnologic remarcabil. 

Dar în esenţă, bazele principiale ale organizaţiei noastre masonice au fost puse cu mult timp în urmă şi ele sunt atât de solide şi s-au infiltrat atât de profund în conştiinţa oamenilor, încât succesul deplin al programului nostru nu mai constituie acum decât o chestiune de timp pentru a fi realizat în totalitate. Spunând acestea, senior Massini a zâmbit satisfăcut şi a aprins o ţigară lungă de foi. 

Evident, aştepta efectul spuselor sale asupra lui Cezar. Pentru a-şi juca rolul cât mai bine, acesta îl întrebă: — Nu înţeleg însă care este motivul principal pentru care a fost şi este depus acest uriaş efort de mii şi mii de ani? Suflând uşor fumul de ţigară, senior Massini îl privea pe Cezar printre pleoapele întredeschise, în imensul lui orgoliu, el considera deja că repurtase un succes deplin în ceea ce îşi propusese. 

Pe de altă parte, Cezar a apreciat că această opinie eronată a slăbit vigilenţa venerabilului, făcându-1 să se lanseze bine dispus în noi şi bogate explicaţii. — Dragul meu, aici lucrurile sunt chiar simple. Motivul principal a fost şi va fi mereu acapararea puterii !Ce altceva îţi închipui că am putea urmări să obţinem pe o perioadă imensă de timp? 

Hai, spune-mi, nu te sfii! Bani? Aproape toate finanţele lumii ne aparţin, graţie păienjenişului bancar pe care 1-am ţesut în ultimele secole. Deoarece civilizaţia se dezvoltă din ce în ce mai mult, am urmărit să creăm un sistem social în care oamenii să depindă în totalitate de veniturile lor financiare. 

Bani, bani, tot mai mulţi bani! O idee fixă care trebuia să fie răspândită pretutindeni. Dar, pentru a avea bani trebuie să produci, iar pentru a produce trebuie să munceşti şi ca să munceşti îţi trebuie timp. Am format deci o ecuaţie care reprezintă de fapt un cerc vicios, aproape fără rezolvare, deoarece nu poţi ajunge niciodată la capăt. 

Rezultatul a fost acela că oamenii au ajuns să muncească pentru noi până la epuizare, atraşi mereu de mirajul obţinerii unor sume tot mai mari de bani, care de fapt sunt cheltuite foarte repede în ritmul alert al lumii şi al tentaţiilor de tot felul care o caracterizează. Totuşi, oricât de mulţi bani ar obţine prin muncă, adevăratele bogăţii şi sumele imense de bani sunt tot în posesia noastră, păstrate în băncile noastre sau investite în diverse titluri de proprietăţi. 

Chiar dacă apar zece sau o sută de oameni foarte bogaţi în lume, care nu fac parte din lojile noastre, ei nu reprezintă totuşi nici o ameninţare, deoarece sunt individualităţi separate care nu urmăresc un scop precis, de mare anvergură. Desigur, pe cei mai mulţi dintre ei avem grijă să-i atragem încă de la începutul carierei lor strălucite în Organizaţie şi astfel puterea noastră creşte. Cei care refuză nu rezistă însă mult timp singuri. 

Dacă într-un fel sau altul devin o ameninţare pentru noi, atunci ne unim forţele pentru a le provoca falimentul, cu riscul anumitor pierderi în propria noastră tabără, dar imensul angrenaj financiar pe care noi 1-am construit ne permite să realizăm foarte repede o reechilibrare a balanţei financiare printr-o creştere în altă parte. 

Obiectivul este acela ca respectiva persoană să fie învinsă. De obicei urmărim ca, atunci când aceasta se află în pragul colapsului total şi când se simte iremediabil pierdută, să-i oferim încă o dată şansa pe care iniţial a refuzat-o. 

De cele mai multe ori acel om de afaceri acceptă. Urmează, desigur, o revenire spectaculoasă în afacerile personale, dar deja persoana trebuie să respecte anumite condiţii ferme din partea noastră, pe care nu le mai poate evita. Întotdeauna noi avem ceva de câştigat. Fie un om politic influent care să ne susţină interesele; acesta este cazul cel mai întâlnit şi aproape cel mai uşor de fabricat. 

Fie un mare om de afaceri, ai cărui bani îi administrăm noi în cea mai mare parte, prin propriilenoastre filiere. Ne interesează, aşadar, să creăm cât mai multe astfel de „cercuri vicioase”, în baza lor am construit societatea modernă, am format aşa-zisa „celulă a societăţii”, adică familia, pe care am legat-o strâns în lanţul unor interminabile dependenţe: serviciu, casă, confort, maşină, împrumuturi la bancă, obligaţii contractuale pe perioade foarte lungi de timp, care uneori se întind la una sau două generaţii din familia respectivă. 

Rolul „cercurilor vicioase” este acela de a crea dependenţa, pentru că atunci când există dependenţă, lipseşte libertatea. Dependenţa atrage automat un gen de înrobire, de limitare şi noi avem nevoie ca oamenii să fie cât mai limitaţi şi mecanici în acţiunile lor, care trebuie să devină aproape stereotipe. Aceasta a fost ideea principală pentru care am impus în mod gradat munca divizată în cât mai multe domenii şi subdomenii. 

Dacă cerinţa postului respectiv de muncă este simplă, aproape minimă dar repetitivă, omul devine în scurt timp un fel de „robot” care ascultă ce i se spune şi face ce i se ordonă. Nu este necesar ca oamenii să gândească prea mult; aceasta poate să devine ceva periculos, poate naşte idei care să fie contrare scopurilor noastre. 

De aceea, am urmărit să extindem controlul asupra populaţiei tot mai numeroase chiar şi în afara serviciului, adică în timpul liber. Am permis astfel tehnologiei şi inventicii să capteze masele de oameni prin anumite mijloace a căror lipsă ni s-ar părea acum sinonimă cu o catastrofă: televiziunea, telefonul, computerul. 

Ideea noastră a avut un succes enorm, deoarece pe lângă crearea dependenţei populaţiei faţă de aceste mijloace tehnologice, ne-a oferit totodată şi controlul difuzării informaţiei. În prezent, datorită caracteristicilor vremurilor pe care le trăim, informaţia deţine primul loc în ceea ce priveşte „armele” cu care acţionăm în lume. 

Pasul următor a fost simplu de intuit: controlând mijloacele şi instituţiile mass-media, controlăm implicit conţinutul şi calitatea informaţiei. De aceea, unul dintre obiectivele de bază a fost acela de a obţine controlul asupra celor mai mari trusturi de presă, radio şi televiziune din lume. — Vreţi să spuneţi că toate acestea au fost suficiente pentru a avea controlul asupra omenirii? a întrebat Cezar. — 

Evident că nu; mass-media nu avea răspândire decât într-o zonă limitată a lumii. De aceea, mai erau necesare nişte „metode” de subjugare, care şi ele trebuiau să tenteze pe cei mulţi. 

Am început să sprijinim din umbră, ca o „eminenţă cenuşie”, proliferarea distribuţiei drogurilor, mai ales a celor de sinteză. Ştiind prea bine că acestea, alături de tutun, alcool şi cafea, distrug corpul omului, am întreţinut în mod deliberat o aşazisă „luptă de combatere” a lor, care nu a făcut decât să intensifice şi mai mult nevoia de a consuma aceste substanţe. 

Am creat con-cernuri imense de fabricare a ţigărilor, băuturilor fine şi a cafelei; aproape toţi preşedinţii şi patronii acestor giganţi în lumea afacerilor sunt membri venerabili în lojele cele mai înalte ale Organizaţiei noastre, adăugă senior Massini plin de mulţumire. — Toate acestea îmi apar ca un atac concertat împotriva omului! se prefăcu Cezar că abia atunci a realizat ideea. 

Fără să fie deloc afectat, venerabilul răspunse cu nonşalanţă: — Dragul meu, este deja dificil să controlăm şi să coordonăm mai bine de şase miliarde de oameni. 

Trebuie să înţelegi că o mulţime este cu atât mai uşor de manevrat cu cât ea este mai dispersată şi mai confuză. Dacă, în plus, ea nu depăşeşte un anumit număr de persoane, atunci lucrurile sunt chiar simple, având în vedere tehnologia de manipulare mentală de care dispunem în momentul actual. 

Aşadar, ce importanţă crezi că mai prezintă cele câteva milioane de oameni care mor zilnic, mare parte dintre ei din cauza bolilor, provocate de droguri? Venerabilul făcu o scurtă pauză în prezentarea lui cinică, părând să reflecteze la ceea ce urma să-i spună lui Cezar. — Unul dintre scopurile noastre principale a fost acela de a stopa proliferarea oamenilor pe planetă. 

Mai mult chiar, trebuia să micşorăm drastic populaţia globului. Pentru aceasta aveam nevoie de metode care să ucidă în timp scurt un număr foarte mare de oameni. Am finanţat proiecte de cercetare ultrasecrete pentru producerea unor viruşi extrem de virulenţi. Unele experimente au dat greş, altele însă ne-au mulţumit prin rezultatele obţinute… — Adică prin răul provocat, prin crimele „naturale”? — Trebuie să vedem problema din punct de vedere practic. 

Doar aşa ne putem construi temeinic scopurile pe care ni le-am propus. Dacă ceva sau cineva se opune, nu poate rezista mult timp împotriva noastră. După cum îţi spuneam, „armele” noastre nu sunt niciodată prezentate pe faţă. Dimpotrivă, ele îmbracă mai mereu o haină profund umanitară, dar apasă pe acele puncte slabe pe care tot noi le-am creat în sistem şi care în marea lor majoritate nu sunt cunoscute de populaţie. Baza care ne oferă sursele ascunse de manipulare a populaţiei este constituţia unui stat. 

Alcătuirea ei este o adevărată ştiinţă a psihologiei şi manipulării omului şi de aceea am avut grijă ca la conceperea constituţiilor principalelor state-puteri ale lumii să ia parte şi reprezentanţii noştri. Constituţiile trebuie să aibă o formă umanitară, chiar pompoasă şi relativ complicată, dar totodată să ascundă în profunzimea lor modalităţile eficiente de subminare şi control a populaţiei. 

Poate cea mai răspândită metodă pe care noi am creat-o şi am întreţinut-o în mod indirect de-a lungul timpului este cea a conflictelor, revoluţiilor şi războaielor în diferite zone de pe glob. Confruntările armate au constituit dintotdeauna, pentru noi, o reală şi uriaşă sursă de venituri precum şi o subtilă modalitate de menţinere şi dirijare a influenţei şi puterii la nivel mondial. Speculăm orice dificultate economică sau socială, în special la ţările mai puţin dezvoltate. 

Datorită influenţei bancare pe care o deţinem, acţionăm din umbră la nivelul conducerii statului respectiv şi în acelaşi mod acţionăm şi în cazul statului advers. Nu ne implicăm niciodată într-o singură parte sau direcţie, deoarece rezultatul poate fi incert. Impulsionând însă în secret ambele tabere, noi vom fi cei câştigaţi, indiferent de rezultatul final al conflictului. Perioada actuală se pretează mai ales la crearea unor conflicte de ordin etnic şi economic. 

Sunt simplu de produs, durează mult şi atrag numeroase alte interese din partea altor state mai puternice, dar rivale, astfel încât până la urmă războiul respectiv devine un război între marile puteri ale lumii şi mai puţin o cauză naţională limitată. Aproape toate marile organisme internaţionale, fie ele politice sau militare, au sorginte masonică. 

Venerabilii noştri se află plasaţi în punctele cheie şi urmează cu exactitate planurile noastre. Ţi-am spus că noi avem răbdare. Caria roade încet, dar sigur, până şi cel mai gros trunchi de copac. ONU şi NATO, ca să numesc doar două dintre cele mai influente „arme” ale noastre, s-au dovedit a fi decizii salutare atunci când am hotărât formarea lor. — Domnule Massini, este totuşi ceva care nu înţeleg, zise Cezar, abordând o mină voit contrariată. 

Cum ar putea cineva să creadă că tot ce este mai important în lume este o consecinţă directă a acţiunilor şi planurilor Organizaţiei Masonic-Illuminate mondiale? Aceasta este chiar absurd şi inconceptibil! Senior Massini râse cu poftă şi îşi mai aprinse o ţigară de foi. îl măsura pe Cezar în tăcere, printre norii de fum albăstrui care se dispersau lent în aerul răcoros de munte. 

Pentru o clipă, Cezar a crezut că exagerase în intenţiile lui ascunse şi că venerabilul i-a înţeles planul. Dar temerile - i-au fost curând spulberate. — Dragul meu, acesta este unul dintre punctele esenţiale ale doctrinei noastre. Aşa cum ţi le prezint eu ţie, lucrurile par într-adevăr atât de absurde şi îmbracă o haină atât de grotescă, încât acuzaţiile care ni s-ar putea aduce ar apărea într-o lumină de-a dreptul hilară! 

Intr-un anumit fel, acesta este nucleul ideologiei noastre: să acţionezi în direcţia planului stabilit, dar în acelaşi timp să faci să pară că acţiunile tale sunt opuse unui astfel de plan. în felul acesta poţi să înţelegi mai uşor de ce nu dorim să fim mediatizaţi, de ce nu dorim onoruri, faimă sau recunoaştere publică, deoarece acestea sunt trecătoare şi, în plus, ele sunt dirijate chiar de noi înşine prin intermediul pârghiilor de control pe care le deţinem în mass-media. Succesul organizaţiei noastre constă mai ales în faptul că formăm un grup şi nu acţionăm doar în conformitate cu interesul individual. 

Acţiunile noastre sunt mereu corelate şi urmăresc un scop precis, iar ajutorul pe care ni-1 oferim reciproc şi discreţia totală sunt esenţiale pentru asigurarea succesului. De altfel, regulile şi jurămintele ordinului nostru sunt foarte stricte, iar pedepsele foarte aspre… Te întrebi, probabil, ce mă face să-ţi vorbesc cu asemenea deschidere, fără nici un fel de teamă şi foarte sigur pe mine. Te asigur că, făcând aceasta, am evaluat corect situaţia. Sau îţi închipui că, auzind aceste lucruri, le vei putea face cunoscute lumii întregi? 

Aici, senior Massini a râs cu poftă, dar imediat după aceea ochii lui deveniră reci şi tăioşi. — Nu ai nici o putere şi nici o influenţă în exterior, domnule Brad! Chiar din momentul în care ai intrat în atenţia nostră nu te mai poţi sustrage ei. Posibilităţile pe care le ai la dispoziţie sunt precise: ori ne urmezi fără condiţii, ori devii persana non grata. 

Analizează puţin situaţia: eşti singur, nu ai legături cu exteriorul şi te afli supus unui regim de cea mai înaltă securitate. Crezi tu, oare, că ne este greu să determinăm înlăturarea ta dacă am dori cu adevărat acest lucru? Dar de ce să facem aceasta, când tu însuţi ne poţi sprijini planurile? In plus, vei cunoaşte lucruri pe care nici măcar nu ţi le-ai închipuit şi te vei buCura de imunitate şi protecţie absolută. Dintr-o anumită perspectivă eşti preţios, însă ceea ce este preţios trebuie să-şi arate utilitatea. 

De aceea, dragul meu, nu văd nici un motiv să-ţi ascund ceva din principiile şi modalităţile de acţiune masonice. Ar însemna să te consider un adept obişnuit, cu o minte slabă, dar nu acesta este adevărul. Mai mult decât atât, pentru ca tu să nu consideri totuşi prea brutală această abordare, care este în cazul tău mai specială, doresc să manifestăm un respect reciproc şi să purtăm în mod civilizat această discuţie. 

Chiar vreau să-ţi creez cadrul aparent al unei alegeri sau decizii şi să-ţi ofer o perioadă de timp de gândire. Dar în realitate, îţi repet, nu ai nimic din toate acestea, deoarece noi suntem cei care deţinem puterea. Nu îţi rămâne, practic, decât să ne urmezi. Judecă la rece întreaga situaţie. Ce crezi că ai putea face? Cine îţi închipui că te-ar putea asculta fără să te considere nebun? 

Masoneria a fost dintotdeauna ocultată; ar fi fost împotriva scopurilor noastre adevărate să ne atribuim marile idei sau curente sociale şi culturale, ideologiile sau principiile de avangardă ale lumii deşi, în marea lor majoritate, noi suntem cei care le-am creat, în loc de aceasta, s-a optat pentru discreţie, mister, retragere şi acţiune din umbră. 

Sunt relativ puţini cei care au auzit despre denumirea de „mason” sau „francmason” şi chiar dacă aceasta li se pare vag cunoscută, ei nu au totuşi vreo idee despre ce înseamnă ea în realitate. 

Acest mister, această ocultare pe care o întreţinem cu atenţie ne-a fost de mare ajutor în decursul timpului, în aceste condiţii, imaginează-ţi că cineva iese în lume şi răspândeşte informaţiile pe care ţi le-am dat; cine 1-ar crede, cine 1-ar asculta? — Se poate să aveţi dreptate, dar nu ignoraţi forţa unui curent general de opinie, care poate să distrugă tot ce aţi clădit până acum, a remarcat Cezar cu luciditate. — 

Noi ştim că deja sunt mulţi, îndeosebi intelectuali, care cunosc cel puţin o parte a adevărului despre noi şi pe care nu-i mai putem minţi, dar prin comparaţie cu restul populaţiei, care este îndobitocită de sistemul social pe care 1-am creat tot noi şi mai ales de cel informaţional pe care îl dirijăm aproape în totalitate, aceştia sunt cu adevărat o minoritate, în plus, ei sunt dispersaţi şi ameninţaţi de avertismentele indirecte pe care noi le trimitem, în această situaţie, chiar dacă unii oameni cunosc adevăratele noastre intenţii, vor adopta o atitudine pasivă, considerând că sunt lipsiţi de putere, de avânt, de posibilitatea de a acţiona în mod eficient. 

Ei adoptă atunci varianta victimei care se lamentează: „Ştiu, dar ce pot să fac? Ce putem noi să facem? Suntem legaţi de mîini şi de picioare. Suntem controlaţi şi supravegheaţi în tot ceea ce facem. Nu cred că mai avem vreo şansă”, în acest fel, un segment important al populaţiei care ar putea să ne provoace mari greutăţi şi probleme a depus deja armele înainte de a începe lupta. Atunci când mai apare totuşi cineva care urmăreşte să ne atace şi să prezinte realitatea acţiunilor noastre celor care nu o cunosc, avem multiple mijloace de „liniştire” a lui. 

Replicile noastre sunt atunci bine gândite şi au la bază o fină cunoaştere a psihologiei umane. Ele încep aproape totdeauna prin lansarea unei ştiri false, negative, despre acea persoană, pentru că după cum îţi spuneam, controlăm foarte bine sectorul de difuzare a informaţiei prin mass-media. Să presupunem că ştirea apare în câteva ziare, care sunt distribuite în toată ţara. Cititorii află în acest fel despre acea ştire falsă, care este negativă. 

 Chiar dacă a doua zi sau în zilele următoare aceasta este vehement contrazisă sau chiar dacă apare o dezminţire, faptul a fost deja consumat, în primul rând, nu este deloc obligatoriu ca cel care a citit ştirea falsă să mai citească a doua zi şi dezminţirea, rămânând în acest fel cu o idee negativă despre persoana respectivă, chiar dacă acea idee este falsă. In al doilea rând, noi trebuie să speculăm cât mai mult tendinţa vicioasă a omului contemporan de a se orienta mai mereu spre ştiri senzaţionale care au un pronunţat caracter negativ. 

Cunoaştem prea bine influenţa unor astfel de sugestii negative sau impactul lor teribil asupra naturii emoţionale a omului. Ştim că ele distrug structurile energetice armonioase din aura sa, ştim că aduc o formă subtilă de stres la nivel psihic şi cunoaştem de asemenea faptul că ele coboară vibraţia percepţiilor pozitive şi a intenţiilor benefice ale omului. 

Toate acestea ne servesc însă foarte bine interesele noastre, deoarece îi obosesc şi îi debu-solează pe oameni, îi determină să fie lipsiţi de vigilenţă şi superficiali. Realizăm astfel un scop pe care 1-am urmărit mereu cu perseverenţă: creşterea entropiei sociale, îndrăznesc chiar să spun că noi suntem cei care au adus această veritabilă ştiinţă aproape de perfecţiune. 

Pentru a realiza această entropie socială, care determină o stare de confuzie aproape totală, ne slujim mereu de ştiri contradictorii, adeseori având un conţinut sinistru, profund negativ; susţinem şi impulsionăm cărţi care prezintă subiecte puerile sau fantastice, dar care totuşi au o notă atractivă pentru a capta interesul minţilor slabe, aflate în căutare de senzaţional. 

Noi înşine am lansat această sintagmă şi am avut grijă ca astfel de apariţii editoriale să prolifereze şi chiar să fie acceptate de populaţie, care acum le consideră foarte valoroase. Sistemul economic şi social pe care 1-am impus încurajează foarte mult competiţia în aspectul ei nearmonios, stimulează concurenţa neloială şi îndeamnă la un consum cât mai mare de mărfuri. 

Toate acestea sunt justificate de un interes umanitar, acela de formare a omului şi de motivare a sa pentru a străbate „jungla” vieţii, care ameninţă să-1 sufoce, în realitate, însă, această preocupare şi agitaţie nebună a omului, care îl ţine mai mereu ocupat şi tensionat, nu duce decât la o diminuare semnificativă a valorilor care sunt cu adevărat morale şi etice în viaţă, adică la pervertirea caracterului fiinţei umane. 

Exploatăm aceste idei şi posibilităţi la aproape orice nivel de difuzare a lor prin mass-media. Aceasta ne-a determinat să încurajăm şi să sprijinim proliferarea sexualităţii în formele ei aberante şi a pornografiei până la limite aproape inimaginabile, deoarece am constatat că forţa şi virilitatea bărbatului, precum şi sensibilitatea şi intuiţia femeii diminuează foarte repede atunci când sunt confruntate cu astfel de practici rele. In aceste condiţii omul devine labil, cedează mult mai repede tentaţiilor şi, ceea ce este foarte important, poate fi controlat cu uşurinţă. 

Pentru a ne realiza planurile este necesar ca împotrivirea să fie minimă; de aceea, într-o primă etapă noi oferim idei şi posibilităţi avantajoase oamenilor, pentru ca mai apoi să profităm din plin de slăbiciunile lor sau de anumite prevederi ale contractelor în care ei s-au implicat orbeşte. Societatea actuală se pretează foarte bine la modelul acestei acţiuni. 

Noi oferim oamenilor tot mai multe tentaţii, deoarece am permis dezvoltarea explozivă a tehnologiei, iar ei cad în plasa stimulentelor şi plăcerilor de tot felul, aproape fără discriminare. Ştim că aceasta le macină voinţa şi un om fără voinţă proprie este precum un animal neştiutor care este dus la tăiere. O atenţie deosebită acordăm aici tineretului, deoarece dacă vrei ca un copac să nu aibă roade, trebuie să-1 usuci încă de când este puiet. 

Tot ceea ce poate amplifica pornirile vicioase în copii şi adolescenţi este prezentat în mod foarte atractiv, tentant; ne orientăm astfel mai ales spre difuzarea filmelor în care este exacerbată violenţa, a filmelor de groază şi a celor în care se accentuează pornirile sadice sau trăsăturile profund negative ale caracterului. Pentru a încuraja vizionarea lor ne folosim foarte mult de publicitate; aş putea spune că publicitatea a ajuns, într-un fel, chiar inima comerţului. Am stimulat deci în cel mai înalt grad tendinţa populaţiei de a consuma. 

Aceasta a devenit ca un fel de „boală contemporană” a omului; chiar dacă nu are nevoie de ceva anume, el totuşi trebuie să cumpere, să consume şi iar să cumpere, de cele mai multe ori lucruri lipsite de importanţă sau chiar pentru a-şi face provizii în exces. Pe de altă parte, există o legătură strânsă între tentaţia exercitată de bani şi modalităţile prin care aceştia pot fi obţinuţi, în sistemul economic şi legic pe care noi 1-am impus nu e uşor să devii bogat şi, practic, este aproape imposibil să o faci pe căi cinstite. 

De aceea, clasa bogătaşilor este în cea mai mare parte o clasă socială viciată şi pervertită. Necinstea şi pervertirea celor bogaţi i-a determinat să aibă propriile lor secrete şi atunci când un om are secrete, apar şi obligaţiile lui faţă de alţii, mai ales prin intermediul şantajului. 

Noi ştim foarte bine cum să exploatăm astfel de situaţii, deoarece noi înşine suntem artizanii ei. — Cred totuşi că nu toţi oamenii acţionează în acest fel. Dacă acesta este adevărul, cum procedaţi în astfel de cazuri, domnule Massini? s-a interesat Cezar. Venerabilul ridică nepăsător din umeri. — Sunt prea puţini cei rămaşi, practic nu merită să ne interesăm de ei. Să luăm ca exemplu ţara ta Romania. 

Aici ne-am instalat oamenii cu o mare uşurinţă, deoarece am ştiut să speculăm trecerea de la un regim totalitar, ale cărui baze tot noi le-am pus, la o aparentă libertate de acţiune. Am intuit corect, de pildă, lăcomia şi lipsa de scrupule care apar la omul supus mult timp diferitelor temeri şi privaţiuni. Un astfel de om este precum un călător foarte însetat în pustiul Saharei care, atunci când ajunge la oaza deşertului, se repede imediat la izvorul cu apă şi nu-i pasă că el este în trupul gol şi că toată lumea îl priveşte. 

După Revoluţia din ţara voastră nu am avut altceva de făcut decât să aşteptăm şi să încurajăm dezastrul economic, dar mai ales corupţia şi tentaţia românului în faţa strălucirii banului. După o lungă perioadă de privaţiuni şi lipsuri de tot felul care i-au provocat o mare suferinţă, era de aşteptat ca el să cedeze foarte repede în faţa tentaţiilor care apăreau. Şi într-adevăr, aproape toţi au căzut în această plasă. Atunci am început să acţionăm şi din punct de vedere politic. 

Nu-ţi face griji, e o metodă pe care o aplicăm în aproape toate statele. Trebuia să fim siguri că principalele posturi din Parlament şi Guvern sunt ocupate de oameni în vârstă, mulţi dintre ei cu un caracter slab, uşor de manipulat. Celor care erau maturi şi dinamici le-am cultivat cu grijă latura orgolioasă a fiinţei şi mai ales sentimentul înşelător al puterii, care în cazul lor nu reprezenta totuşi o caracteristică dominantă de adevăraţi conducători, în acest fel am exacerbat în ei egoismul, meschinăria şi ipocrizia. 

Era necesar să avem în posturi-cheie oameni care pot fi tentaţi destul de uşor cu afaceri oneroase, care în acelaşi timp ar face orice pentru a-şi păstra postul şi funcţia, în mare parte am reuşit. Eforturile noastre în această direcţie au fost minime, deoarece aviditatea şi lăcomia după bani, dublate de o mare laşitate şi duplicitate au făcut din cei mai mulţi dintre politicienii voştri o adunătură demnă de dispreţ. Această situaţie ne convine, însă nu cred că este cazul să vorbim acum mai multe despre acest subiect. Cezar se grăbi să profite de scurta pauză. — 

Şi pentru ce toate acestea, senior Massini? Ce urmăreşte de fapt francmasoneria? Din cele ce mi-aţi spus până acum, nu văd ce ar putea să-i lipsească şi, totuşi, îmi face impresia că urmăriţi cu tenacitate o anumită finalitate. — 

Dragul meu, este foarte simplu. Când este un rege stăpân absolut peste regatul şi poporul său? Bineînţeles, atunci când deţine puterea absolută. Aceasta este, pentru noi, piatra din vârful unghiului: puterea de dominaţie a întregii lumi trebuie să ajungă repede în mâinile noastre. La urma urmelor, această sete de putere reprezintă motivaţia multor politicieni, guvernanţi şi oameni de afaceri care au acceptat să pătrundă în rândurile noastre. 

Deasupra tuturor, însă, se află elita venerabililor noştri, Illuminaţii, al căror plan este cucerirea puterii mondiale şi realizarea unui control perfect, chiar asupra fiecărui individ de pe planetă. Modalităţile de împlinire a acestui plan sunt atât de diverse, încât mi-ar necesita prea mult timp acum să-ţi vorbesc despre ele. Iţi voi oferi doar câteva explicaţii; restul îl vei înţelege şi învăţa repede după ce te vei integra regulilor şi concepţiilor organizaţiei noastre. 

Influenţa şi controlul total asupra omenirii nu pot deveni cu adevărat active decât atunci când vom reuşi să supervizăm totul. Forţele şi puterile însumate de la membrii tuturor organizaţiilor noastre conduc treptat spre această variantă de totalitarism, când libertatea şi autonomia unui individ vor fi sufocate şi monitorizate de noi încă de la naşterea fiinţei. 

Pentru a fi siguri de acest rezultat şi pentru a experimenta valabilitatea lui, am inventat - cu titlu de experiment - comunismul. Totuşi, am constatat faptul că lipsurile îndelungate, angoasele oamenilor, precum şi cultul personalităţii care apărea, fără excepţie, la toţi şefii de state comuniste, crea anumite tensiuni şi favoriza chiar manifestarea unei viziuni lucide asupra situaţiei la unii membri ai populaţiei care, în timp, puteau crea surprize neplăcute. Sistemul comunist s-a dovedit corespunzător doar pentru o anumită perioadă de timp, de câteva zeci de ani. 

După aceea, însă, el a devenit ineficient şi chiar periculos pentru interesele noastre. Când am înţeles aceasta, ne-am decis să încheiem experimentul şi am dat „undă verde” schimbărilor de natură politică. Era necesară crearea iluziei unui „altceva”, dar noi ştiam deja, cu mult înainte, că nimic nu se poate modifica „peste noapte”. Ne-am aşteptat deci la multe convulsii sociale, de mentalitate, de gândire şi de scop. 

Noi suntem cei care am propagat în mod insidios ideile de bază ale noului statut social, prin diferite mijloace mass-media, prin intermediul politicienilor şi prin crearea constanţă a unor noi şi noi breşe în sistemul financiar, mai ales în scopul tensionării relaţiilor dintre popor şi guvern. 

Bunăstarea nu trebuie să se facă simţită la nivel general, dar ea este binevenită la o anumită pătură de oameni corupţi, care ne pot sluji astfel interesele, fără ca ei să aibă nici cea mai mică idee; dimpotrivă, aparenţele îi fac mereu să-şi închipuie că, de fapt, ei sunt cei care acţionează, cei care decid, cei care au puterea şi toate acestea noi trebuie să le susţinem, pentru ca mirajul să nu piară. 

Ceea ce îţi spun eu acum face parte din aspectele la vârf, mai puţin cunoscute, ale francmasoneriei. Nu trebuie să-ţi imaginezi că fiecare membru cunoaşte tainele şi planurile noastre. Accesul la ideile şi scopurile noastre se face totdeauna în etape, iar revelarea informaţiilor este structurată şi ea, de asemenea, în trepte succesive ca importanţă, în general vorbind, noi acţionăm totdeauna de pe trei nivele distincte, care subliniază foarte clar atribuţiile şi valoarea membrului mason. 

Deşi la o privire de ansamblu aceste nivele apar ca nişte straturi suprapuse şi independente, ele conţin totuşi verigile de legătură care sunt esenţiale pentru înţelegerea planului nostru la nivel mondial. Aceste verigi de legătură nu sunt cunoscute, însă, decât de elita noastră, de marii noştri Illuminaţi. Primul eşalon sau nivel îi include pe cei care abia au aderat la lojile noastre masonice sau care nu prezintă un interes deosebit pentru a li se putea încredinţa sarcini dificile. 

Ei sunt „zilierii”, adică cei care fac multe aşa-zise munci mărunte dar folositoare în măsura în care, luate în ansamblu, ele pregătesc terenul pentru marile lovituri urmărite de noi, cum ar fi naşterea diferitelor confruntări militare, revoluţiile, incapacităţile de plată la nivel naţional, adică o „artilerie grea” care este strategic folosită de personalităţi importante din organizaţia noastră. 

 Aceste acţiuni de anvergură intră în scenă, însă, abia după ce „materialul” a fost preparat, adică după ce „zilierii” noştri acţionează o anumită perioadă de timp ghidaţi din umbră de noi înşine, fără ca ei să-şi dea prea bine seama de scopul care este urmărit. 

Din această categorie fac parte mai ales cei care au parvenit într-un timp scurt, cei care s-au îmbogăţit rapid dar care, totuşi, au o minte slabă, cei care se află în căutare de titluri, ranguri şi recunoaştere socială; în general vorbind, snobii şi cei marcaţi de anumite complexe de inferioritate, pe care doresc să le suplinească imaginându-şi că fac parte şi chiar alcătuiesc pătura înaltă şi bogată a societăţii. 

Trebuie să fie orgolioşi, ipocriţi şi egoişti, cu o anumită putere financiară, dar totuşi insuficient de bogaţi, pentru ca astfel să le rămână nostalgia după o viată cu adevărat regească, pe care să o jinduiască în ascuns. 

In plus, este esenţial ca ei să aibă funcţii relativ importante în aparatul statal, deoarece avem nevoie de pârghii şi trafic de influenţă atât la vârful conducerii, cât şi la nivelul mic al administraţiilor locale, adică acolo de unde începe intriga care îşi croieşte drum spre centru. 

De aceea, la această categorie de membri ne orientăm în general pentru atragerea profesorilor universitari, avocaţilor, doctorilor, inspectorilor, primarilor şi anumitor oameni de afaceri locali. Pentru toţi aceştia am creat nişte „supape”, nişte motivaţii pentru a-i tenta şi folosi ulterior în scopurile noastre. 

Există cluburi selecte, precum Rotary sau Lion’s care le nasc sentimentul că fac parte din marea aristocraţie a ţării şi că se află, deci, în fruntea societăţii, în realitate, aceste cluburi sunt un fel de praf în ochi şi chiar o pavăză împotriva eventualelor atacuri din exterior, deoarece persoanele care fac parte din ele se vor lupta cu îndârjire pentru a-şi păstra privilegiile pe care le-au dobândit ca membri în aşa-zisul high-life al societăţii. 

Îi atragem şi îi stimulăm prin afişarea unei faţade serioase şi selecte a acelei societăţi elitiste, în care ei află că pătrund oameni de bine, oameni care reprezintă doar crema societăţii, care au putere şi influenţă în diferitele organisme ale statului. 

Această prezentare foarte atrăgătoare o întreţinem prin lux, prin posibilitatea de a avea relaţii suspuse şi prin ajutor financiar, îţi repet, toate acestea creează obligaţii. Interesul nostru este acela de a crea diferenţe foarte mari între păturile sociale, adică oameni foarte bogaţi şi oameni foarte săraci, pe cât posibil fără elementul de intermediere şi susţinere, care este pătura mijlocie, întreţinem astfel o stare socială generală prin care omul să-şi închipuie că trebuie să facă faţă unui asalt continuu, că trebuie să se lupte mereu fie pentru a-şi asigura traiul de zi cu zi, fie pentru a-şi spori şi mai mult averea. 

Această stare de spirit încordată şi foarte agitată alimentează sentimentul de frică şi atâta timp cât există frica, nu îşi poate face loc liniştea, împăcarea, relaxarea şi nici spiritualitatea. De aceea suntem interesaţi să obstrucţionăm tot ceea ce ar putea conduce spre bine, armonie şi credinţă religioasă veritabilă, deoarece altfel controlul şi puterea noastră nu mai sunt eficiente. 

 —  Ce vrea să însemne asta? Că voi nu aveţi religie şi că, dimpotrivă, urmăriţi subminarea ei? se arătă Cezar contrariat. 

— Religie? Analizează cu atenţie ceea ce se petrece în lume. Notează ura rasială, deviaţiile sectelor fanatice în numele unui Dumnezeu unic dar particular, nesfârşitele conflicte interetnice care, majoritatea, au la bază disensiuni religioase, corupţia şi laşitatea bisericii creştine, orgoliul ortodox şi manipularea catolică! 

E drept că toate acestea tot noi le-am orchestrat din umbră, în special prin implementarea intrigilor şi ideilor perverse în anumite puncte cheie deţinute de oameni labili şi la momente potrivite în timp. În schimb, noi oferim oamenilor împărăţia Arhitectului Universal, cel care poate să aibă cu adevărat grijă de ei. Voi îl numiţi Prinţul întunericului. Ce importanţă are? 

Mai înainte de toate trebuie să urmăreşti consecvent interesul personal în tot ceea ce faci. Aceasta cere mari eforturi şi angajamente, uneori chiar foarte dure. 

De pildă, ele pot să însemne să-ţi negi religia şi chiar să-ţi dăruieşti sufletul, însă vei cunoaşte astfel puterea, bogăţia şi influenţa extraordinară în cercurile înalte ale societăţii. — Interesant. Eu aveam o altă filozofie, dar totuşi este foarte atractiv ceea ce-mi spuneţi, comentă Cezar cu o fină ironie, urmând astfel planul iniţial pe care îl concepuse. — Nu trebuie să-ţi imaginezi, însă, că aceste aspecte sunt cunoscute de toţi, a continuat venerabilul Massini să vorbească cu avânt. 

Departe de aşa ceva. Iţi spuneam despre trei niveluri generale şi importanţa lor eşalonată în organizaţia noastră masonică. Acum îţi este limpede faptul că primul nivel, al „zilierilor”, nu are acces la informaţii de acest gen şi nici la altele care vizează aspecte mai oculte ale masoneriei, mai ales cele care implică activitatea noastră la nivel mondial. 

Membrii din cel de-al doilea nivel au însă posibilitatea să cunoască o parte din maşinaţiunile noastre internaţionale, astfel încât ei se pot implica mai activ în demersurile politice interguvernamentale şi sunt sprijiniţi cu mult mai mult de lojile noastre influente. Ei sunt, mai ales, cei pentru care am stabilit o anumită formă de ierarhizare în trepte sau grade, până la gradul treizeci şi trei. Este instructiv de observat cât de ataşaţi sunt oamenii după titluri, funcţii, recunoaştere iar noi speculăm intens acest avantaj. 

Un mason de gradul treizeci şi trei poate să reprezinte un pion de bază în structura noastră generală. De-a lungul timpului am urmărit să răspândim opinia că acesta este, într-un fel, apogeul în ierarhia piramidală după care se ghidează masoneria. Totuşi, în particular îţi mărturisesc faptul că a doua treaptă reprezintă doar începutul pentru elita masonică mondială. Aceste lucruri le menţinem însă foarte secrete, dar chiar şi aşa au mai apărut unele zvonuri. 

Trebuie să înţelegi însă, că noi cei din vârful piramidei, nu putem fi atacaţi juridic şi nici un alt organism de ordine statală nu ne este superior din simplul motiv că noi le-am creat aproape pe toate.

- Asta înseamnă putere de decizie la cel mai înalt nivel, a spus Cezar gânditor. Cum se face, totuşi, că a treia treaptă în masonerie, aceea despre care îmi spuneaţi că reprezintă de fapt elita masonică în lume, are o influenţă decisivă fără să fie cunoscută?

 - Nu este nevoie să fim cunoscuţi la modul la care te gândeşti tu. Noi apărem eventual în lume mai ales datorită titlurilor nobiliare moştenite sau ca mari bancheri care se ocupă de afacerile lor, la care avem grijă să ataşăm mai mereu aşa-numitele acte de caritate şi binefacere prin intermediul unor fundaţii care au fost create tot de noi De fapt, acestea ne permit să acţionăm şi să vehiculăm sume uriaşe de bani sub aparenţa legalităţii şi a intenţiilor caritabile. Noi suntem cei care deţinem, în fapt, monopolul financiar mondial, controlând orice piaţă bursieră. 

Proiectul de stăpânire a lumii este un plan foarte bine pus la punct. - Dar cum aţi reuşit să stăpâniţi finanţele lumii? a întrebat Cezar. Nimeni nu poate avea acces la toate sumele de bani vehiculate! - În cea mai mare parte controlăm aceşti bani dar adevărata influenţă o exercităm prin intermediul creditelor uriaşe cu care obligăm practic diferitele guverne ale lumii să acţioneze în domeniul economic - şi prin aceasta în cel social - după cum dorim noi. 

Acesta este, de fapt, scopul principal pentru care am înfiinţat cele două mari organisme financiare ale lumii: Banca Mondială şi Fondul Monetar Internaţional (FMI). Dar cea mai importantă lovitură şi victorie obţinută a fost îndatorarea Statelor Unite ale America, care în prezent depind aproape în totalitate de politica financiară pe care noi o stabilim. 

După cum îţi spuneam, esenţa acestei politici o constituie creditele cu dobândă şi, de aici, creanţele care apar şi toate celelalte forme de obligaţii sau concesii pe care şi le creează statele datornice faţă de noi. In felul acesta, stăpânim lumea economică, ghidând-o în direcţia pe care o vrem. Putem crea adevărate dezechilibre sau chiar incapacităţi de plată acolo unde avem interesul de a obţine ceva anume. Ţările falimentare sunt „specialitatea” noastră, deoarece ne oferă practic accesul indirect la conducerea unui popor întreg. 

Desigur, noi pregătim şi corelăm în prealabil aceste strategii cu acelea ale dezinformării prin mijloacele mass-media internaţionale, care ne aparţin. E un sistem care şi-a dovedit cu prisosinţă eficienţa în decursul timpului şi pe care noi îl stăpânim foarte bine. 

Dacă cineva se opune, eliminarea lui de pe eşichierul politic sau ca personalitate socială nu prezintă, în general vorbind, nici o problemă, datorită multiplelor relaţii pe care le avem, a corupţiei şi a sistemului financiar pe care îl stăpânim, în cazurile mai deosebite, cum ar fi de exemplu cel al Statelor Unite, nu putem permite greşeli sau acţiuni exterioare în afara celor prevăzute de noi. 

De aceea, fiecare preşedinte american nu reprezintă în realitate decât o alegere şi o emanaţie a scopurilor noastre masonice, el trebuind obligatoriu să fie membru marcant în lojile noastre, de obicei cele ale eşalonului doi. 

Pentru a ascunde cât mai bine manevrele politice şi financiare pe care le declanşăm în aceste scopuri ne servim de cea mai spectaculoasă, dar în acelaşi timp cea mai hilară idee pe care am reuşit să o infiltrăm maselor de oameni în ultimii două sute de ani. 

Aceasta este probabil una dintre cele mai de preţ achiziţii ale noastre, care ne-a adus multe servicii şi care se dovedeşte foarte eficientă chiar şi în prezent. Te vei mira, dar ea poartă un nume foarte cunoscut: democraţial Noţiunea în sine nu face nici cât o ceapă degerată; cu toate acestea, ea este cea mai potrivită piesă în angrenajul planului nostru, care are mare succes la masele populare. 

Motivul principal este acela că le trezeşte acestora orgoliul şi sentimentul de a avea putere, dar în realitate nu face altceva decât să producă un anumit gen de învrăjbire, luptă şi tentaţie, oferind astfel posibilitatea manipulării. Aparent, jocurile politice ascunse şi marile interese financiare şi de putere sunt la mâna alegătorilor, a celor care votează. Trebuie să faci mici compromisuri, pentru a te putea bucura ulterior de toate avantajele. 

Ce obţinem noi, de fapt, prin aşa-zisa democraţie? In cele mai multe dintre cazuri aceasta duce în primul rând la dezbinare între diferite categorii sociale care alcătuiesc un popor şi la o înfruntare de multe ori făţişă între populaţiile de pe glob. 

Ideea pe care o oferim lumii, dar prin care acoperim de fapt cu acordul tuturor adevăratele noastre intenţii şi acţiuni, este aceea de a crea iluzia alegerii libere în cazul fiecărui individ. Când este însă vorba de zeci şi sute de milioane de oameni diferiţi, stresaţi şi pervertiţi, alegerea lor aşa zis „liberă” poate fi lesne dirijată prin diferite metode. Furtuna trebuie lăsată să se dezlănţuie, însă direcţia ei generală poate fi influenţată astfel încât să protejeze anumite zone şi să distrugă altele. 

Noi am găsit modalitatea cea mai simplă şi sigură de a obţine haosul şi dezbinarea; căci, în ciuda aparenţelor înalt umanitare şi a valorilor morale cu care am poleit ideea de democraţie, acestea nu fac altceva decât să ascundă miezul de la care am pornit şi pe care 1-am dezvoltat în timp: învrăjbirea semenilor între ei, lupta oarbă pentru o putere facilă şi vremelnică, lipsa unităţii. 

Pentru noi, unirea oamenilor în idei şi concepte benefice, pozitive, este foarte periculoasă, deoarece numai atunci masele de oameni devin cu adevărat puternice în acţiunea lor. 

Acesta este şi motivul pentru care urmărim adeseori să provocăm fragmentarea teritoriilor statale în cât mai multe etnii, fiecare cu interesele, cultura şi credinţele ei religioase. 

Ceea ce urmărim în final este estomparea tradiţiilor culturale şi religioase ale diverselor ţări şi populaţii până la pragul de la care acestea nu mai au forţa necesară individulizării; atunci ele devin uşor de controlat şi de asimilat într-o formă unică de guvernământ, care bineînţeles că va fi dirijată de elita noastră masonică la nivel mondial. Unul dintre marile obstacole pe care le avem în faţă şi pe care trebuie să le depăşim este reprezentat de tradiţiile diferite ale popoarelor şi de dorinţa acestora de a se raporta la ele. 

Noi urmărim să obţinem o „turmă colectivă de animale” care acţionează în mod automat, căreia îi dai fân şi apă la momente bine stabilite şi care te slujeşte astfel în mod necondiţionat. Pentru aceasta, după cum îţi spuneam, trebuie slăbit filonul tradiţiilor strămoşeşti, trebuie aplatizate şi chiar ignorate adevăratele valori şi simboluri populare, trebuie pervertit sufletul şi otrăvită simţirea generaţiilor tinere cu idei false, minciuni şi cu tentaţiile diferitelor vicii; în mare parte am reuşit. 

A fost destul de uşor în cazul Americii, deoarece ea practic nu are tradiţie, în prezent, este locul din lume unde planul nostru a fost cel mai bine dus la îndeplinire: dependenţă totală faţă de sistemul eco-nomico-social, control total şi subjugare financiară, toate acestea fiind îmbrăcate în mirajul tehnologiilor extraordinare şi a ideii penibile şi orgolioase de primă putere a lumii. Populaţia are nevoie de certitudinea chiar şi a unei false puteri, are o nevoie inconştientă de a se agăţa de ceva care îi poate crea o vie impresie sau siguranţă interioară. 

Noi întreţinem această idee a puterii în mintea americanilor, deoarece ea îi determină într-o mare măsură să nu se răzvrătească împotriva sistemului care, de fapt, le-a furnizat chiar această idee confortabilă de supremaţie, în plus, orgoliul şi superficialitatea care derivă de aici ne sunt de mare folos. Mai puţin vigilenţi şi uşor de manipulat, ei servesc practic ca „vârf de înaintare” în planul nostru de cucerire a puterii absolute la nivel mondial. 

Aici, Cezar a dorit să afle mai multe amănunte. — Dacă ea se dovedeşte a fi un bluf, de ce totuşi se pune un aşa mare accent pe democraţie? — Dragul meu, democraţia are doar aparenţa unui aspect benefic, dar de fapt permite manifestarea celor mai mari abuzuri sau conflicte, a răspuns senior Massini. 

Nu sunt oare oameni care au murit sau mor în numele democraţiei? Nu sunt oare toate legile şi principiile civilizaţiei actuale structurate după legile democraţiei? Ei bine, apariţia acestui pol, care este democraţia, a determinat de asemenea şi apariţia posibilităţii unei idei contrare şi a posibilităţii de luptă contra democraţiei, în acest fel, noi am obţinut conflictul. 

Conflictul reprezintă o bază solidă de pe urma căruia poţi stăpâni întreaga lume. îţi aduc din nou aminte despre o regulă fundamentală a metodei noastre masonice: serveşte în secret ambele tabere, fii alături - prin manevre politice şi economice abile - de partea fiecăruia dintre combatanţi şi în acest fel ţi-ai asigurat succesul pe care îl doreşti. 

Cuvântul şi conceptul fals de „democraţie” a devenit astfel o pavăză pentru multe guverne pentru a acţiona nestânjenite în sensul pe care îl urmăresc, slujindu-şi astfel, de fapt, interesele proprii. Aproape toate statele s-au înglodat în datorii pentru a-şi putea susţine cheltuielile militare, chiar dacă nu se află în război. 

Noi acordăm aceste împrumuturi, dar cerem guvernelor să ne garanteze pentru ele cu multe bogăţii: mine, păduri, căi ferate sau anumite sectoare industriale de mare importanţă. Aceasta este modalitatea principală prin care noi acaparăm în mod gradat avuţiile unui stat şi controlăm poporul ţării respective. 

— Mi se pare, totuşi, că ideea democraţiei este bună, numai felul în care este aplicată se dovedeşte a fi pervertită, a observat Cezar dorind să vadă reacţia venerabilului Massini. 

 — Este foarte adevărat, în ea însăşi, democraţia are valoare numai atunci când civilizaţia a ajuns deja la un înalt grad de înţelegere şi aplicare a misterelor universului şi ale vieţii. Chiar şi atunci, însă, ea trebuie folosită doar în cadrul unui grup restrâns de oameni, care iau deciziile majore într-o comunitate sau la nivelul unei naţiuni. 

Democraţia, în adevăratul ei sens, nu poate funcţiona eficient în cazul mulţimilor mari de oameni, care sunt eterogene. Noi ştim că ea reprezintă un concept viabil doar în cazul unei societăţi care este orientată în mod benefic, în care oamenii gândesc şi acţionează în general la unison şi au o conştiinţă elevată, ceea ce nu e cazul cu civilizaţia modernă. 

 — Dar biserica nu are nimic de spus în această privinţă? Ştiam că masele populare se încred mult în biserică şi îi urmează sfaturile, se arătă interesat Cezar. 

Senior Massini a lăsat să-i scape un gest de nervozitate. — Biserica creştină este unul dintre duşmanii noştri cei mai periculoşi. Influenţa ei este încă destul de mare, dar noi acţionăm cu perseverenţă pentru a o diminua cât mai mult. 

Pentru aceasta ne îndreptăm atenţia cu precădere asupra generaţiei tinere, pe care urmărim să o dezaxăm prin intermediul ideilor noastre. Ne-am orientat cu precădere spre inocularea în minţile oamenilor a ideilor de libertate şi democraţie, pe care ştiam că omul civilizaţiei moderne nu le poate înţelege şi gestiona în mod corect. 

Toată lumea vorbeşte despre şi susţine libertatea şi democraţia, dar aproape nimeni nu se întreabă cum se face că, în ciuda bunelor intenţii, a umanitarismului şi a dorinţei de pace care sunt exprimate pretutindeni în lume, există mai mult ca oricând războaie, conflicte, tensiuni şi neînţelegeri în toate zonele de pe glob. în felul acesta noi am ridicat ipocrizia clasei conducătoare la rang suprem şi folosim din plin avantajele acestei situaţii. 

Am mizat de asemenea pe lipsa de bun simţ, pe orgoliul şi infatuarea unei majorităţi zdrobitoare a oamenilor, care în felul acesta îşi închipuie că înţelege foarte bine aspectele şi mecanismele democraţiei şi a libertăţii de expresie. 

Oferindu-li-se posibilitatea să acţioneze în acest fel, oamenii de rând capătă sentimentul importanţei de sine, pe care uneori îl exacerbează la cote cu adevărat ridicole şi penibile, în micimea şi chinul preocupărilor lor zilnice şi înguste, ei ajung să-şi închipuie că personalităţile cu răspundere politică, cei care îi conduc, se sprijină pe ei şi pe părerea lor. 

Politicienii oferă astfel oamenilor de rând senzaţia că părerea pe care aceştia o exprimă este foarte competentă, dar în fapt nu se urmăreşte altceva decât influenţarea cât mai mare a opiniei alegătorilor nu în direcţia a ceea ce este cu adevărat necesar şi folositor pentru ei, ci în direcţia intereselor care sunt mascate cel mai adesea de promisiuni şi platforme politice înşelătoare şi fără acoperire, în felul acesta suntem apăraţi chiar de cei pe care urmărim să-i subjugăm. 

Dacă din conglomeratul general răsare o poziţie contrară intenţiilor noastre, atunci reprezentantul ei trebuie înlăturat cât mai repede, în general, adoptăm tehnica discreditării prin mijloacele mass-media. 

Apoi continuăm prin satiră şi ridiculizare, stârnind suspiciuni şi neîncredere în oameni faţă de comportamentul şi afirmaţiile persoanei respective, astfel încât în mod treptat nimeni nu îi va mai acorda credit pentru cele spuse. Deoarece atacul nostru este concertat şi perseverent, fiind uneori însoţit şi de metoda şantajului în diferite direcţii, omul se va simţi curând părăsit de toţi şi chiar acuzat pentru ceea ce a avut curajul să spună sau să scrie. 

El va fi ameninţat, şantajat pe linie profesională, marginalizat în societate astfel încât până la urmă va ceda, renunţând la actul său de curaj iniţial, dorind să-şi recapete avantajele pe care le avea. în unele cazuri el devine chiar aliatul nostru. Aceasta este drama principală a societăţii create de noi: cei mai mulţi oameni sunt slabi şi laşi. Foarte puţini sunt cei care rezistă atacurilor şi metodelor noastre. Totuşi, aceştia ne stânjenesc acţiunile şi, ceea ce este mai neplăcut pentru noi, se bucură chiar de simpatia şi de ajutorul altora. 

Aceasta înseamnă unitate şi forţă de opinie colectivă, adică exact ceea ce noi dorim să împiedicăm. Mai grav este însă faptul că unele dintre aceste persoane sau grupuri de persoane cunosc foarte bine anumite metode şi tehnici ezoterice pe care le aplică pentru a contracara acţiunile noastre! Nu e mai puţin adevărat că şi elita noastră, marii Illuminaţi, aplică procedee secrete de influenţare şi determinare a unor efecte precise în planul fizic. Dar totuşi suntem stânjeniţi şi de multe ori chiar împedicaţi în unele dintre planurile noastre de către forţele opuse nouă, uneori aceste forte fac parte din cele pe care oameni le numesc “extraterestre”… 

De aceea este important să atragem în rândurile noastre o persoană care deja deţine anumite puteri remarcabile, aşa cum eşti tu. Suntem dispuşi să-ţi oferim foarte mult; abia atunci vei cunoaşte cu adevărat viaţa. — Dar atacurile împotriva organizaţiei masonice nu scot în evidenţă tocmai planurile si intenţiile ei în lume? ocoli Cezar un răspuns direct. — Unele persoane, care se opun cu multă forţă planurilor noastre, cunosc adevărul în ceea ce ne priveşte. 

Pentru că metodele obişnuite de anihilare acţionează mai greu în astfel de cazuri am adăugat un artificiu: anumiţi venerabili pe care noi îi alegem mai ales din eşalonul doi prezintă lumii unele aspecte despre organizaţia noastră, utilizând pentru aceasta mijloacele mass-media pe care noi le stăpânim. Ei dau interviuri şi scriu câteva cărţi sau articole în care sunt expuse unele aspecte adevărate, dar inofensive, despre structura şi activitatea nostră. 

S-a mers pe principiul de a strecura o parte de adevăr şi patru părţi de minciună, în amalgamul de date care este prezentat există deci şi ceva adevăr, pe care oricum noi nu-1 puteam contesta, dar care apare astfel în faţa lumii ca fiind expus de înşişi membrii organizaţiei. 

Cum ar mai putea atunci cineva să ne bănuiască de ascunzişuri, când noi înşine ieşim în întâmpinare cu unele informaţii? Fireşte, acele adevăruri sunt îmbrăcate şi împănate ele însele cu minciuni, astfel încât nimeni să nu mai înţeleagă mare lucru şi, ca urmare, să abandoneze interesul pentru cercetarea subiectului. 

Din toată această mişcare, noi suntem însă cei câştigaţi, deoarece adversarii noştri nu mai pot prezenta adevărurile pe care noi deja le-am expus într-o formă pervertită, iar dacă ei vor aborda alte laturi ale activităţii noastre, noi vom fi atunci în postura de victime oprimate şi nevinovate, având de partea noastră susţinerea unor oameni maturi şi influenţi. 

In prezent am început să adoptăm tot mai des această metodă, deoarece este timpul să ieşim într-o oarecare măsură din anonimatul pe care ni 1-am impus secole de-a rândul; datorită ascuţirii luptei, ocultarea prea mare ne-ar crea acum mai multe probleme decât avantaje. De aceea, în ultimii cincisprezece-douăzeci de ani am început să ieşim discret în evidenţă afirmând câte o frântură de adevăr amestecat cu multe alte minciuni. 

Noi ştiam prea bine că, repetând mult o minciună, aceasta va sfârşi prin a deveni adevăr, ceea ce a determinat în cele mai multe dintre cazuri adormirea vigilenţei oamenilor. Cu toate acestea, lupta acum este mult mai strânsă, pentru că şi modul de reacţie a populaţiei a devenit intempestiv. Trebuie să creăm impresia că îi ajutăm pe oameni, că suntem lângă ei la “necaz şi suferinţă. 

Direcţiile noastre de acţiune, în special prin intermediul oamenilor politici, sunt acelea de a simula un interes major pentru problemele sociale curente, pentru necazurile omului - provocate mai ales de recesiunea economică mondială dirijată de organizaţia noastră - şi, prin intermediul „zilierilor” de care ţi-am vorbit şi a ajutoarelor acestora, să inoculăm ideea că ne interesează foarte mult aceste aspecte şi că luptăm pentru îmbunătăţirea lor. 

De fapt, tot acest „spectacol” este numai pentru a câştiga încrederea maselor populare pentru ca, la momentul cel mai potrivit şi în conjunctura cea mai bună să luăm în stăpânire conducerea politică şi economică a întregii planete prin instituirea unui guvern unic mondial, aflat sub controlul nostru direct şi total. 

Trebuie deci să câştigăm cât mai mult încrederea maselor de oameni, pentru a crea iluzia unei eşalonări fireşti a evenimentelor care vor urma, a crizei mondiale teribile şi pentru a ieşi astfel la suprafaţă în chip de salvatori ai omenirii, deoarece avem resursele financiare care sunt necesare pentru a realiza aceasta, în principiu, sarcina nu este chiar aşa dificilă, deoarece vigilenţa maselor populare este deja mult slăbită de alte modalităţi pe care le aplicăm de mult timp cu succes: rutina zilnică a serviciului, programele de televiziune structurate în aşa fel încât să inoculeze în subconştientul oamenilor atitudinea pasivă şi lipsa opoziţiei şi a discernământului, hrana chimizată, stupefiantele, bolile de tot felul. 

Rostind acestea, senior Massini privi brusc la ceasuJ elegant, încrustat cu diamante, de la încheietura mâinii. Se făcuse deja seară şi aerul rece provoca frisoane. 

— Cred că este timpul să ne oprim, zise venerabilul. Ne bizuim pe capacitatea ta extraordinară de adaptare şi, personal, cred că am reuşit să te fac să înţelegi destul de bine aspectele de bază ale activităţii organizaţiei noastre, în seara aceasta voi pleca la Amsterdam, unde trebuie să rezolv anumite probleme. Printe altele, voi înştiinţa pe ceilalţi venerabili despre impresia pe care mi-ai făcut-o. Senior Massini îl privi câteva clipe pe Cezar, cu un aer binevoitor. 

— Apreciez rezultatul întâlnirii noastre ca fiind pozitiv şi mă aştept la un ajutor pe măsură din partea ta. Era necesar ca tu să cunoşti în mare parte adevărul despre organizaţia masonică, pentru a evita ulterior un blocaj de concepţie. Peste puţin timp voi veni să te vizitez din nou şi acela va fi un moment important. Aş putea chiar spune că va fi un test dificil pentru tine. 

Până atunci vom pregăti tot ceea ce este necesar pentru a te integra în organizaţia noastră. Venerabilul se ridicase deja în picioare, sprijinindu-se de bastonul lui splendid încrustat. Cezar 1-a însoţit până la elicopter. Strategia lui părea să dea roade, deoarece reuşise să convingă fără să facă prea mari eforturi şi fără să se oblige încă la nimic. 

Este drept, însă, că senior Massini fusese atât de sigur pe el şi atât de dinamic în explicaţiile şi în abordarea lui, încât practic acceptul lui Cezar era considerat aproape ca un lucru firesc. Forţa subtilă a venerabilului era formidabilă şi doar echilibrul psihic deosebit al lui Cezar şi stăpânirea fermă a energiilor sale mentale au făcut ca el să reziste fără probleme uimitoarei influenţe active pe care o avea marele mason atunci când dorea să obţină un anumit lucru. 

Cezar mi-a mărturisit că în acele momente radiaţia psihică a venerabilului era atât de puternică şi dominatoare, încât ea ar fi provqcat fără îndoială un efect hipnotic profund asupra unei persoane obişnuite, care nu îşi poate controla nivelurile mentale superioare. 

El resimţise din punct de vedere aurie impactul dur al acelei energii învăluitoare, a cărei vibraţie era profund negativă, dar procedase simultan la sublimarea ei la nivelurile superioare ale fiinţei şi mentalului său. Actul lui de voinţă fermă 1-a determinat să păstreze un control perfect asupra situaţiei si să manifeste o deplină luciditate în confruntarea cu senior Massini. 

Poate că cititorul va avea tendinţa să considere în mod superficial semnificaţia întâlnirii dintre cei doi. Acum, când eu cunosc deja toate ascunzişurile situaţiei, îi pot mărturisi, însă, că a fost o reală surpriză chiar şi pentru Cezar să afle motivul real al discuţiei şi viclenia care a stat mereu în spatele acesteia. Totuşi, evenimentele ulterioare aveau să dea. 

Câştig de cauză lui Cezar, datorită abilităţii sale extraordinare de a se strecura „pe muchie de cuţit” într-o situaţie dramatică şi foarte tensionată, care a implicat chiar decizii foarte importante la nivelul conducerii statului. 

CITITI, ANALIZATI, CONCLUZIONATI…